Cum să alegi profesia potrivită sau Cum să faci ceea ce-ți place?

Astăzi am citit un articol intitulat „Cum să faci ceea ce-ți place” de Paul Graham. Subiectul este de fapt: Cum să alegi profesia potrivită? Dacă ești părintele unui copil mic, articolul iți va deschide ochii pentru un plan pe termen lung. Dacă ești părintele unui adolescent, încă mai ai timp să faci corecții ale greșelilor pe care ni le semnalează Graham. 

Dacă ești tânărul care-și alege profesia, ia aminte! Pentru tine, în mod special, pare construit raționamentul autorului.

Paul Graham este un informatician de profesie, dar nu unul obișnuit, pentru că este și antreprenor și scriitor în același timp. Este co-fondatorul firmei Y Combinator care are ca misiune investirea de capital în start-up-uri, este autorul mai multor cărți de programare pentru informaticieni, dar știe și să-și spună cu dichis părerile pentru că este și posesorul unei licențe în filosofie la Cornell University, înainte de a face master în master în informatică la Harvard University.

Ceea ce urmează poartă ghilimele. Este propria istorisire despre alegerea profesiei și o considerăm utilă nouă si vouă deopotrivă. Traducerea nu este integrală, dar la final aveți link-ul .

CUM SĂ FACI CEEA CE-ȚI PLACE

Ca să faci ceva bine, trebuie să-ți placă. Ideea nu este nouă. Dar nu este destul să spunem oamenilor asta. Să faci ceea ce-ți place cu adevarat, ceea ce iubești, este complicat.

Aceasta este o idee străină de ceea ce învătăm în copilărie. Când ești copil, munca și plăcerea par la poli opuși. Viața are două coordonate: o parte din timp execuți ceea ce doresc adulții, iar o altă parte distinctă de timp faci ceea ce-ți place.

Școala, de asemenea, te pregatește pentru munca obligatorie de când vei deveni adult. Deci nici ea nu are nimic de a face cu placerea.

Lumea este și ea divizată: adulți și copii. Adulții trebuie să muncească, invariabil. Copiii, au și ei o variantă diluată a muncii, se cheamă ” să te pregătești pentru viața adevărată”.

Odată, când aveam 9-10 ani, tata mi-a spus că pot să devin orice când voi fi mare, atâta timp cât îmi va plăcea ceea ce voi alege să fac. Îmi amintesc cu precizie,  pentru că a părut foarte anormal. Era ca și cum mi-ar fi spus să beau apă uscată. Nu mă puteam gândi că s-ar putea referi la viitoarea mea profesie ca la ceva distractiv – distractiv așa ca joaca.

Meseria – profesia potrivită

La liceu deja trebuia să te gandești la o profesie. Adulții obișnuiau să ne vorbească uneori despre profesia lor sau trebuia să mergem să-i vedem lucrând. Era de la sine înteles că sunt satisfăcuți de munca lor și trebuia să credem că și-au ales profesia potrivită.

Motivul principal pentru care cred că se comportau ca și când le-ar plăcea activitatea lor, era de fapt o convenție a clasei de mijloc.

De ce funcționa această convenție? Pentru că tuturor oamenilor de succes le plăcea ceea ce făceau. Era o imitare a atitudinii celor ce făceau lucruri grozave. Era o imitare a sentimentului că și-au ales profesia potrivită si sunt multumiți cu această stare.

Ce rețetă pentru alienare! 

De fapt, copiilor li se serveau 3 idei false, iar realitatea era aceasta:

  • ceea ce școala prezintă ca muncă, nu este de fapt adevarata muncă
  • să fii adult nu este neapărat mai rău decât să fii școlar
  • multora dintre adulți nu le place ceea ce fac

Cei mai periculoși mincinoși pot fi părinții. Dacă-ți iei un job plicticos numai pentru că asigură un standard de viată ridicat familiei tale, așa cum mulți fac, în nici un caz nu este profesia potrivită pentru tine și, mai mult, riști să-ți infectezi copiii cu ideea că munca este plictisitoare.

Un părinte care ar oferi modelul unui om care-și iubește profesia, care într-adevar are profesia potrivită, ar fi cu siguranță mai de ajutor decăt cel care-i asigură o locuință costisitoare.

Abia când am ajuns la universitate , ideea de muncă s-a rupt de ideea asigurării unui nivel de trai. Adică, întrebarea principală a devenit: Cum să fac bani? și nu: Ce să muncesc, ce profesie să fac?.

Ideal ar fi ca cele două să coincidă, dar unele cazuri chiar celebre (vezi Einstein care lucra la un birou de brevete) arătau că nu este totdeauna așa.

Definiția muncii

În acest moment al existenței, devenise: să faci ceva care să aducă o contribuție originală lumii și, dacă se poate, acest proces să nu te aducă la sapă de lemn, la înfometare.

Dar, după atâția ani de îndoctrinare în anii dinainte, pentru mine munca încă avea o componentă importantă de durere. Munca însemna disciplină, pentru că doar problemele grele aduc rezultate importante. Iar problemele grele nu au cum să fie legate de plăcere. În mod clar trebuie să te silești să le rezolvi.

Cam asta ar fi rezumatul experienței mele de pană la facultate.

Cât de mult ar trebui să-ți placă ceea ce faci?

În afara situației în care știi deja răspunsul la întrebare, în rest nu prea știi când să te oprești din căutare. Profesia potrivită nu se identifică usor. Și, ca majoritatea oamenilor, sfârșești prin a face o meserie pe care ți-au ales-o părinții sau una care aduce bani sau prestigiu. Te supui inerției.

Ce insemnă să-ți placă ceea ce faci?

1. Fă ceea ce-ți place nu înseamnă să faci ceea ce ți-ar plăcea în acel moment. Nimeni nu ar alege să muncească din greu într-un anumit moment, dacă ar putea pleca în Caraibe.

Răspunsul pe care trebuie să-l dai se referă la o anumită perioadă de timp. Nu contează ce te face fericit în următoarea secundă, ci ceea ce te-ar face fericit în urmatoarea săptămână sau lună.

După un timp, oricum te-ai sătura să stai lungit pe plajă. Dacă vrei ca fericirea ta să rămână constantă trebuie să faci ceva.

2. Ar trebui ca munca ta să te încânte mai mult decât orice activitate neobligatorie. Ar trebui să-ți placă atât de mult încât ideea de „timp liber” să pară o greseală. Asta nu inseamnă să-ți petreci tot timpul muncind. Vei obosi si vei abandona.

Dacă ceea ce faci nu este activitatea ta preferată, va trebui să te forțezi să lucrezi. Rezultatele vor fi net inferioare.

Să faci ceva care-ți place înseamnă să te încânte, dar să și admiri acea activitate. Să poți fi capabil la sfârșit să spui: WOW! De exemplu, dacă reușești să stăpânești o limbă străină fluent, cel puțin pentru o vreme, este WOW!

Ce nu ar trebui să faci?

1. Să nu te preocupi de părerea altora.

Să nu te preocupi de PRESTIGIU, care, de fapt, este părerea altora despre tine.

Sfatul acesta este greu de urmat, mai ales când ești tânăr. Prestigiul este ca un magnet: te determină să faci, nu ceea ce ți-ar plăcea, ci ceea ce ai vrea să placă celorlalți.

Este ceea ce se intamplă, de exemplu, celor care scriu romane. Sunt cititori, îi admiră pe cei ce câstigă premiul Nobel și se apucă de scris crezând că și-au descoperit profesia potrivită. Mobilul activității ar trebui să fie plăcerea de a scrie și nu prestigiul premianților Nobel.

Așa că fă ceea ce-ți place și lasă prestigiul să-și vadă de drumul lui!

Prestigiul este periculos mai ales pentru cei ambițioși. Dacă vrei să-i faci să-și piardă timpul, întinde-le cursa prestigiului: să facă parte din comisii și comitete, să conducă departamente, etc.

2. Să nu vă lăsați înșelați de bani.

BANII devin periculoși în combinație cu PRESTIGIUL.

Carierele în medicină și drept suferă de acest neajuns: combină banii și prestigiul.

Și poate fi tentant pentru un tânăr să le aleagă, fără să mai tină cont de ceea ce îi place.

Testul, ca să te lămurești ceea ce ți-ar plăcea să faci, este să răspunzi la întrebarea:

Ce-aș face, indiferent de câștig, și chiar dacă ar fi să mai am un job, ca să mă pot întreține?

Câți avocați ar mai face meseria aceasta dacă ar trebui să o practice în timpul liber, de plăcere?

Testul este util mai ales când trebuie să alegi cariera academică. Mulți matematicieni ar face matematică, chiar dacă ar fi puține șanse să-și găsească un post de profesor. Acesta este un exemplu ca și-au găsit profesia potrivită.

Sfaturile părinților au tendinta să ne orienteze către BANI. Sunt mult mai mulți părinți care sfătuiesc un copil să devină doctor când el vrea să fie scriitor decât invers.

Paul Graham ne aduce cu analiza pană aici, dar nu ne lasă fără concluzii și soluții.

Concluziile sunt:

1. Cu educația primită, nu este de mirare că ideea noastră principală este: MUNCĂ = DURERE.

ESTE greu să mai găsim drumul spre ceea ce ne place. Ne lăsăm atrași în plasa prestigiului și a banilor.

2. Este dificil să identifici meseria care iți aduce bucurii și satisfacție. Sunt puțini care reușesc. Deci NU subestima importanța acestei căutări.

Nu te panica dacă nu ai reușit încă și nu abandona. În jurul tău sunt colegi care-și afirmă pasiunea pentru ceea ce fac? Nu uita că cei mai mulți se mint pe ei inșiși.

3. Să faci ceea ce-ți place necesită mai putină disciplină a lucrului decât ceea ce faci forțat.

4. Cei care știu de la 12 ani ce vor face în viața sunt extrem de rari. Cei mai mulți oameni au cariere care mișcă precum mingia de ping-pong. Se duc la scoală să studieze A, ajung la jobul B și sfârșesc prin a deveni faimoși pentru o activitate colaterală C.

5. Încearcă să fii onest. Ia în serios jobul pe care îl ai, chiar dacă nu-ți place. Nu folosi insatisfacția ca pe o scuză pentru lene.

6. Totdeauna să produci ceva. De exemplu, dacă ai un job din care te întreții, dar vrei să devii scriitor, atunci scrie ceva. Nu trăi cu iluzia marelui scriitor care vei deveni cândva.

7. Nu uita că tot ceea ce face societatea este să te tenteze cu BANII și cu PRESTIGIUL.

Ce soluții are Paul Graham? 

Oricine trebuie să-și asigure existența și este greu să îți placă ceea ce faci și să fii și plătit pentru asta.

Sunt două căi către acest deziderat:

1. Calea organică: să devii tot mai performant în meseria pe care ai ales-o, astfel încât, cu timpul, să poți extinde acele porțiuni ale ei care iți plac, în detrimentul celorlalte.

2. Calea celor două joburi: să lucrezi ceva ce nu-ți place pentru a câștiga destul încât să-ți permiți în paralel să faci ceea ce îți place.

Pe care să o alegem?

Prima este cea obisnuită, a doua este mai riscantă.

Vom alege în funcție de cât de siguri suntem de ceea ce ne place să facem.

Dacă te-ai decis asupra domeniului ,măcar, și sunt oameni care te-ar plăti pentru ceea ce știi, atunci vei alege probabil prima cale.

Dacă nu te-ai decis ce ai vrea să faci, nu-ți place să primești ordine, vei alege, probabil, a doua cale. Aceasta este cea cu riscurile cele mai mari. Dar are avantajul că nu-ți oferă o viață plată. Are obstacole de diferite înălțimi. Dacă poți să faci bani din ceva ce lucrezi și apoi să treci la altceva, înseamnă LIBERTATE.

Indiferent ce alegi, așteaptă-te la o luptă. Găsirea profesiei care să-ți placă nu este ușoară. Cei mai mulți eșuează. Chiar și dacă reușești să-ți găsești meseria potrivită, sentimentul de LIBERTATE vine abia la 30-40 de ani. Dar dacă ai stabilit destinația, este mai ușor să ajungi.

Dacă ai înțeles că poți iubi munca pe care o faci, ești pe drumul bun. Dacă și știi care este munca pe care o iubești, practic ai ajuns la destinație, ne spune Graham.

Ce părere aveți?

carte paul graham amazonUn articol foarte interesant scris de Paul Graham intitulat „How to Make Wealth” („Cum să faci avere”) se găsește în antologia „Hackers & Painters: Big Ideas from the Computer Age”. Dacă vă interesează aceste subiecte, alături, pe poză, vă punem la dispoziție link-ul pentru a cumpara cartea.

Citește și

Cum alegi cariera? 6 sfaturi pe care să le dai copiilor tăi

Cum să începi cariera? 10 principii de bază

Ce sunt soft skills? Cum dezvoltăm aptitudini sociale?

Abonează-te la newsletter

Pentru a primi pe email cele mai noi articole și anunțuri speciale, abonează-te la newsletter-ul nostru săptămânal!

Promitem că nu-ți trimitem spam.

Îți recomandăm

Abonează-te la newsletter

Pentru a primi pe email cele mai noi articole și anunțuri speciale, abonează-te la newsletter-ul nostru săptămânal!

Promitem că nu-ți trimitem spam.
- Anunț -

Urmărește-ne

2,364FaniÎmi place
2,456CititoriConectați-vă
23,182CititoriConectați-vă
- Anunț -

Articole recente