Tensiune arteriala mare: care sunt valorile de hipertensiune?

Hipertensiunea arterială sau tensiune arteriala mare este o afecțiune frecventă. Ghidurile medicale europene consideră tensiune mare valorile peste 140/ 90 mmHg, iar specialiștii americani pun diagnostic de hipertensiune la valori ceva mai mici.

Chiar dacă nu luăm neapărat tratament medicamentos dacă medicul nu indică, este bine să fim atenți la factorii de risc pe care-i putem evita.

Tensiunea arterială este presiunea pe care o exercită sângele asupra pereților vaselor de sânge. Tensiunea arterială este cu atât mai mare cu cât vasele de sânge sunt mai îngustate sau mai rigide.

Tensiunea arterială sistolică este numărul cu valoare mai mare dintre cele două pe care le indică tensiometrul. Reprezintă presiunea exercitată de sânge atunci când inima se contractă și îl împinge în vasele de sânge.

Tensiunea arterială diastolică este cel de-al doilea număr și indică presiunea exercitată de sânge când inima se relaxează.

Care sunt valorile considerate tensiune arteriala mare?

Se consideră normală tensiunea arterială până la 120/ 80 mmHg.

Ghidurile americane consideră:

• tensiune arterială crescută între 120/ 80 mmHg  și 129/ 80 mmHg

• hipertensiune stadiul 1: tensiune sistolică 130- 139 mmHg și tensiune diastolică 80- 89 mmHg

• hipertensiune stadiul 2: mai mare sau egală cu 140- 90 mmHg

• criza hipertensivă înseamnă tensiune sistolică peste 180 mmHg și tensiune diastolică peste 120 mmHg; la aceste valori există risc maxim de complicații cum este accidentul vascular cerebral.

Ghidurile Europene consideră:

• Tensiune arterială crescută: 140/90 mmHg și peste această valoare.

– stadiul 1: 140/ 90 mmHg tensiune arterială măsurată la medic sau peste 135/ 85 mmHg – media tensiunilor arteriale automăsurate acasă

– stadiul 2: 160/ 100 mmHg tensiune arterială măsurată la medic sau peste 150/ 95 mmHg media valorilor măsurate acasă

– hipertensiune severă: tensiunea arterială sistolică peste 180 mmHg și diastolica peste 110 mmHg, ambele măsurate la medic

Chiar dacă sunt diferențe între cele două Ghiduri medicale este bine să începem să fim atenți la factorii de risc începând cu valori peste 120/ 80 mmHg, chiar dacă nu am depășit 140/ 90 mmHg.

⮕ Cum ne automăsurăm corect tensiunea?

Cum îți dai seama că este tensiune arteriala mare?

Hipertensiunea poate să nu producă niciun simptom, de aceea se mai numește ”ucigașul tăcut”. Foarte puțini dintre hipertensivi știu că au risc major de accident vascular cerebral sau infarct miocardic.

Dacă nu o tratăm, poate afecta inima și circulația sângelui, plămânii, creierul, rinichii.

Simptomele pot apărea numai când valorile tensiunii arteriale sunt foarte mari:

• durere de cap foarte puternică
• oboseală
• probleme de vedere
• durere în piept
• dificultăți de respirație
• bătăi neregulate ale inimii
• urină cu sânge

⮕ Hipertensiunea netratată: Ce efecte are asupra creierului?

De ce apare tensiune arteriala mare?

În majoritatea cazurilor cauza hipertensiunii nu este cunoscută (hipertensiune esențială).

De aceea, tratamentul care este prescris de medic pentru a menține tensiunea arterială la valori normale, nu tratează cauza. Nu poate duce la dispariția hipertensiunii.

Tratamentul nu trebuie întrerupt fără acordul medicului. Întreruperea poate duce rapid la valori mari ale tensiunii și la apariția unei complicații tip accident vascular.

În câteva dintre situații, cauza hipertensiunii este o altă afecțiune (hipertensiune secundară):

♦ apneea de somn

♦ afecțiuni renale

♦ tumori ale glandelor suprarenale

♦ afecțiuni ale tiroidei

♦ anumite medicamente: contraceptive, antiinflamatoare nesteroidiene, corticosteroizi, unele antidepresive, medicamente pentru slăbit ș.a.

⮕ Apnee de somn: Ce pericole sunt fără tratament corect?

Care sunt factorii care ne cresc riscul de a face hipertensiune?

Chiar dacă nu se cunoaște cauza, studiile științifice au dovedit efectul unor factori  care cresc riscul de a face hipertensiune arterială și de care e bine să ținem cont:

♦ Vârsta – riscul de apariție a tensiunii crește cu vârsta; până la 65 de ani e mai frecventă la bărbați; după 65 ani femeile au risc mai mare.

♦ Membri de familie cu hipertensiune

♦ Obezitate/greutate crescută – O scădere în greutate cu 10 kg poate duce la scăderea semnificativă a tensiunii arteriale.

Majoritatea dietelor care duc la pierderea de kilograme recomandă reducerea /eliminarea grăsimilor și zahărului. Atenție, îndulcitorii artificiali nu sunt o opțiune fără riscuri. Dar dieta desemnată special pentru a reduce tensiune arteriala este dieta DASH.

♦ Lipsa de mișcare – exercițiile fizice moderate, aproximativ 150 min/săptămână sau 30 min/ zi, pot duce la scăderea tensiunii arteriale

♦ Fumatul

♦ Consum prea mare de sare – sodiul crescut atrage după sine faptul că organismul reține apa; astfel crește și tensiunea arterială; consumul de sodiu recomandat este de 1500 mg/ zi pentru persoanele cu hipertensiune. Alimentele procesate sunt bogate în sodiu și de aici vine 75% din aportul nostru de sodiu.

Tensiunea arteriala

♦ Aport prea mic de potasiu – Potasiul ajută la menținerea unei valori normale a sodiului în sânge. Aportul de potasiu necesar unui adult este de 4700 mg/zi. O banană medie are 420 mg potasiu, un cartof copt are 926 mg potasiu, 100 g de prune uscate au 630 mg potasiu, 180 ml suc de portocale are aproape 400 mg potasiu.

♦ Consumul de alcool

Consumul de alcool considerat acceptabil este de 2 băuturi/zi pentru bărbați și 1 băutură/zi pentru femei. Dar ce înseamnă 1 băutură ? 350 ml bere sau 120 ml vin sau 30- 45 ml băutură spirtoasă.

♦ Stres – Oamenii mereu stresați au tendința de a adopta mai multe obiceiuri nesănătoase (consum de alcool, fumat, etc). Aceste obiceiuri pot duce la creșterea tensiunii arteriale. Efectul stresului (de creștere a tensiunii arteriale) este deci indirect.

♦ Afecțiuni cronice: apneea de somn, diabet, afecțiuni renale

Cunoscuți din timp, factorii de risc pot fi evitați, măcar parțial. Iar dacă hipertensiunea s-a instalat, tratamentul trebuie respectat dacă vrem să evităm complicațiile.

⮕ Hipertensiune arteriala rezistentă la tratament: ce este de făcut?