De ce? – întrebarea copilăriei tuturor

De ce? este întrebarea copilăriei tuturor. Oamenii de știință, filozofii și alte personalități răspund la cele mai presante întrebări despre lume puse de copiii noștri.

Gemma Elwin Harris este cea care a rugat mai întâi copiii să trimită întrebări. Mii de copii cu vârste între 4-12 ani. Apoi, a invitat cei mai importanți oameni de știință, filozofi și scriitori să răspundă.

Rezultatul este această carte, ”Întrebări mari de la cei mici”, apărută în colecția HUMANITAS JUNIOR. Un compendiu de explicații pe înțelesul copiilor despre fenomenele de zi cu zi. Pe înțelesul copiilor și spre deliciul părinților.

de ce? - întrebarea copilăriei

De ce?

Întrebările sunt, așa cum vă puteți închipui, simple, directe, aproape filozofice. Sunt întrebările acelea care ne dau bătaie de cap ca părinți pentru că realizăm ce mult ne-am îndepărtat de ”vârsta de aur”. Sunt ocaziile în care ne reamintim ce complicate pot fi lucrurile simple și în care suntem puși în încurcătură amintindu-ni-se că ”altădată am răspuns altfel” și că raționamentul nostru șchioapătă.

Iată câteva din întrebări: De unde vine vântul?, Cum ies plantele dintr-o sămânță micuță?, De ce sughit?, Se poate o albină să înțepe altă albină? sau

Chiar este creierul cel mai puternic lucru de pe pământ?, Cum creează scriitorii personajele din cărți?, De ce au oamenii pielea de culori diferite?, Cum au construit egiptenii piramidele? sau

Cine este Dumnezeu?, Ce anume mă face pe mine să fiu eu?, Cum aș arăta dacă n-aș avea schelet?

”Dacă vrei să faci o plăcintă cu mere de la zero trebuie să inventezi Universul mai întâi” 

spune Carl Sagan.

Cam asta e regula răspunsurilor ce le sunt date copiilor.

Allain de Botton – filozof și scriitor britanico-elvețian – răspunde în această carte la întrebarea: De ce avem vise?

”Când ești în pat, mintea ta pune în scenă cele mai ciudate, extraordinare și uneori înspăimântătoare spectacole.(…) În vremurile de demult, oamenii credeau că visele sunt pline de indicii despre viitor. Astăzi noi credem că visele sunt modalitatea prin care mintea noastră se rearanjează și se curăță pe sine după activitățile de peste zi.

(…) În timpul zilei se pot întâmpla lucruri care ne înspăimântă, dar suntem atât de ocupați încât nu avem timp să ne gândim la ele.(…) În vise, te întorci la lucrurile care ți-au scăpat, repari ceea ce s-a stricat, construiești povești despre ceea ce iubești și explorezi temeri pe care în mod normal le ascunzi în spatele minții.

Visele sunt mult mai interesante și mult mai înspăimântătoare decât viața de zi cu zi. Ele sunt un semn că creierele noastre sunt mașini extraordinare și că au puteri pe care nu le bănuim când ne facem temele sau jucăm jocuri la computer.”

Jeanette Winterson, absolventă de literatură engleză la Oxford și autoarea multor scrieri traduse și la noi (”Zile de Crăciun”, ”Scris pe trup”, ”Sexul cireșilor” , ” Tornadele timpului”și alte titluri apărute la Humanitas), răspunde la întrebarea:

Cum ne îndrăgostim?

”Nu te îndrăgostești ca și cum ai cădea într-o gaură. Te îndrăgostești ca și cum ai cădea în spațiu. Este ca și cum ai sări de pe propria ta planetă și ai vizita altă planetă. Și când ajungi acolo totul arată diferit: florile, animalele, culorile pe care oamenii le poartă.(…) după un timp puteți decide să puneți cele două planete împreună și să le spuneți CASĂ.

Și poți să-ți aduci și cățelul. Sau pisica.(…) Și poți să-ți aduci și prietenii în vizită. Și să vă citiți povești unul altuia. Și îndrăgostirea este acel mare salt pe care trebuie să-l faci pentru a fi cu cineva fără de care nu vrei să fii. Asta e.”

Privire științifică

Psihologul și sociologul Robin Dunbar balansează răspunsul poetic al lui Jeanette Winterson, aruncând o privire științifică:

”Ceea ce se întâmplă când ne îndrăgostim este probabil unul dintre cele mai dificile lucruri de explicat din tot Universul. Este ceva ce facem fără să ne gândim. De fapt, dacă ne gândim la asta prea mult, sfârșim prin a face totul greșit și cădem într-o confuzie teribilă.

Asta pentru că atunci când te îndrăgostești jumătatea dreaptă a creierului tău e foarte ocupată. Partea dreaptă este cea care pare foarte importantă pentru emoțiile noastre. Limbajul, pe de altă parte, se desfășoară aproape complet în partea stângă a creierului.

Și acesta este unul dintre motivele pentru care ni se pare foarte dificil să vorbim despre ceea ce simțim: ariile limbajului din partea stângă nu pot trimite mesaje prea ușor ariilor emoționale din partea dreaptă. Și de aceea nu ne găsim cuvintele, ne este greu să ne descriem sentimentele.”

”Întrebări mari de la cei mici” completează bine cartea ”Where, the Why and the How: 75 Artists Illustrate Wondrous Mysteries of Science” în care Julia Rothman, Jenny Volvovski și Matt Lamothe au invitat un grup de artiști pentru a ilustra fenomene științifice asupra cărora copiii își pot face o părere corectă.

Cartea se poate comanda aici: Humanitas, Libris, CărtureștiEmag

Cartea există și în format ebook

Recenzie: Viața unui bărbat necunoscut – de Andrei Makine

Abonează-te la newsletter

Pentru a primi pe email cele mai noi articole și anunțuri speciale, abonează-te la newsletter-ul nostru săptămânal!

Promitem că nu-ți trimitem spam.

Îți recomandăm

Abonează-te la newsletter

Pentru a primi pe email cele mai noi articole și anunțuri speciale, abonează-te la newsletter-ul nostru săptămânal!

Promitem că nu-ți trimitem spam.
- Anunț -

Urmărește-ne

2,364FaniÎmi place
2,456CititoriConectați-vă
23,182CititoriConectați-vă
- Anunț -

Articole recente