Tristețea este o emoție la fel de importantă ca și fericirea. Este perfect normal să resimțim uneori tristețe în raport cu ceea ce ni se întâmplă nouă sau celor dragi.
Dar, în societățile moderne, persoanele sunt obsedate de ideea de a părea mereu fericite. Asta ne poate împiedica să exteriorizăm emoții neconforme cu ceea ce așteaptă societatea de la noi.
Multe piese de teatru, opere de artă, lucrări muzicale, celebrează tristețea. Ne permit nouă spectatorilor să explorăm o gamă largă de sentimente și ne provoacă să ne analizăm propriile vieți. Și poate chiar să le vedem cu alți ochi.
Tristețea crește capacitatea noastră de empatie, generează autoreflecția, ne face mai toleranți și ne permite să luăm mai des în calcul fragilitatea vieții.
Totuși, când tristețea devine o stare recurentă este un semn că intervine mecanismul psihologic al dependențelor și apare pericolul depresiei.
Există teoria că oamenilor le plac emoțiile negative. Un studiu condus de Eduardo Andrade și Joel Cohen a evaluat persoanele care agreează filmele horror.
Concluzia lor a fost privitorii sunt fericiți să fie nefericiți. Persoanele experimentează în timpul filmului horror atât sentimente pozitive, cât și sentimente negative simultan. Le face plăcere sentimentul de eliberare când pericolul a trecut, dar trăiesc plăcerea și în momentele în care sunt speriați, îngroziți.
Aceeași teorie explică și pasiunea unora pentru sporturi extreme sau alte activități riscante.
Mecanisme psihice similare ar putea explica și dependenta de tristețe și nefericire. Dar consecințele sunt mult mai serioase decât pasiunea exagerată pentru filme horror.
Dependenții de nefericire se deplasează în linie dreaptă către depresie. Se știe că depresia este rezultatul adicției îndelungate față de sentimentul de tristețe.
Când poate apărea dependența de nefericire?
În istoria personală putem recunoaște contextul care ne poate îndrepta către tristețe cronică și depresie:
∎ stima de sine scăzută ne poate face să simțim că nu merităm fericirea
∎ persoanele educate de părinți excesiv de pretențioși, cu așteptări nerealiste și disciplină exagerată, vor asocia totdeauna succesul cu tristețea
∎ experiențe emoționale negative prelungite ne pot face ca inconștient să dorim să ne întoarcem la starea de tristețe
∎ persoanele încântate de capacitatea lor de a analiza situațiile în mod practic și realist; această analiză înseamnă aproape totdeauna focusul pe latura negativă a fiecărei situații
∎ unii oameni consideră o misiune personală în rezolvarea problemelor tuturor și li se pare că nu-și merită starea de bine și fericirea în timp ce alții suferă
∎ frica de a te bucura atunci când nu ai avut parte decât de eșecuri, tristețe și dezamăgire
Ești dependent de tristețe?
Psihologii ne dau câteva tipare de gândire cu ajutorul cărora putem să recunoaștem dependența de tristețe și nefericire. Cu cât mai multe răspunsuri Da oferim la aceste întrebări, cu atât mai clară devine tendința noastră către emoții negative.
∎ preferi cel mai adesea să joci rolul de victimă și să învinuiești pe alții decât să-ți asumi răspunderea pentru alegerile tale?
∎ îi faci vinovați mereu pe cei din jur pentru orice se întâmplă?
∎ dorești mereu să ți se dea dreptate privitor la cât de rău merg lucrurile?
∎ te simți complet înlănțuit de emoțiile tale și incapabil să schimbi ceva?
∎ te simți nemulțumit chiar dacă viața ta merge în direcția corectă?
∎ găsești ușor motive să fii nefericit?
∎ ți-e greu să o iei de la capăt dacă ceea ce ți-ai propus nu iese așa cum ai dorit?
∎ te străduiești să înfăptuiești ceea ce ți-ai propus numai ca să-ți poți dovedi că nu te bucură nici acest succes?
∎ ești tentat să fugi de tine utilizând alcoolul, drogurile, sexul sau mâncarea?
∎ nu te mai interesează necesitățile de bază: dieta sănătoasă, exercițiile fizice sau orele de somn?
Surse:
-J. of Consumer Research. On the Consumption of Negative Feelings
-Psychology Today. Are You Addicted to Unhappiness?
-Exploring Your Mind. Sadness Can Become an Addiction
