Glandele paratiroide si litiaza renala: ce legatura exista?

Hiperparatiroidism este situația în care glandele paratiroide – vecine cu glanda tiroidă – produc prea mult hormon paratiroidian.

Consecința cea mai importantă este hipercalcemia – creșterea calciului în sânge. Litiaza renală recidivată este explicabilă astfel.

Hiperparatiroidismul afectează 2-3 femei din 1000, la vârste peste 65 ani. Este deci mai frecvent la femeile după menopauză, dar afecțiunea nu este exclusă nici la alte vârste. Bărbații pot, de asemenea, suferi de acest dezechilibru hormonal.

În 85% din cazuri glandele paratiroide produc prea mult hormon paratiroidian datorită unei tumori benigne (adenom). Numai în 0,5% din cazuri cauza este o tumoare malignă a glandelor paratiroide.

GLANDELE PARATIROIDE și LITIAZA RENALĂ

1.Cum ne dăm seama că glandele paratiroide funcționează anormal?

Pot să nu existe semne fizice de hiperparatiroidism și să observăm doar creșterea calciului atunci când facem analizele de sânge.

Dacă există simptome de hipercalcemie, acestea pot fi:

• oboseala
• depresia
• sete și micțiuni frecvente
• constipație
• slăbiciune musculară
• durere abdominală
• greață și apetit scăzut
• pierderea capacității de concentrare

Dacă rămâne neobservată și netratată, hipercalcemia poate produce:

• vărsături
• amețeală
• deshidratare
• dureri osoase și articulare
• spasm muscular / crampe musculare
• tulburări de ritm cardiac
• hipertensiune

Uneori chiar faptul că litiaza renală recidivează la scurt timp după tratament, este un semn ce ne trimite să investigăm glandele paratiroide.

Află mai mult ⮕ Litiaza renală: ce tipuri de calculi există?

2. Ce complicații apar dacă nu obsevăm că glandele paratiroide funcționează anormal?

Complicațiile sunt rare deoarece, de obicei, calciul este determinat la analizele de rutină. Și deci poate fi repede observată hipercalcemia.

În caz contrar, pot apărea:

• osteoporoza, fracturi
• litiaza renală
• ulcer peptic
• pancreatita

3. Cum stabilește medicul dacă glandele paratiroide funcționează anormal?

Medicul va stabili diagnosticul după:

• nivelul crescut al parathormonului în sânge
• nivelul crescut al calciului în sânge
• testul DEXA care arată pierderea de substanță osoasă
• radiografii, CT, ecografie pentru a depista eventuale depozite de calciu și litiaza renală

Află mai mult ⮕ Testul DEXA: când este indicat și cum se interpretează?

4. De ce apare hiperparatiroidism?

Glandele paratiroide sunt 4 glande de dimensiunea unui bob de grâu, vecine glandei tiroide. Ele mențin nivelurile normale de calciu și fosfor în sânge, cu ajutorul hormonului numit parathormon (PTH).

În mod normal, PTH acționează ca un termostat:

Când calciul scade în sânge sub nivelul normal, glandele paratiroide secretă PTH care reface balanța. Este stimulată absorbția calciului din intestinul subțire și este mobilizat calciul din oase. Aceasta pentru a reface nivelul calciului din sânge.

Când calciul crește în sânge peste nivelul normal, glandele paratiroide produc mai puțin PTH. Se reduce absorbția calciului din intestin și nu se mai mobilizează calciul din oase, până ce se restabilește nivelul normal al calciului în sânge.

Hiperparatiroidismul primar, adică secreția anormal crescută de PTH (fără să fie necesară), apare dacă:

• există o tumoare benignă a uneia dintre glandele paratiroide (adenom); aceasta este cauza cea mai frecventă
• cresc în volum și produc hormon în exces 2/ mai multe dintre paratiroide
• apare o tumoare malignă a uneia dintre glande; situația este rară

Hiperparatiroidismul secundar este situația în care glandele paratiroide produc PTH în exces deoarece calciul este scăzut în sânge printr-o altă cauză:

• deficiența de calciu în dietă sau incapacitatea sistemului digestiv de a absorbi calciu

• deficiența de vitamina D

Vitamina D participă la menținerea nivelului calciului în sânge stimulând absorbția intestinală a calciului din alimente. Scăderea ei, scade absorbția calciului din intestin.

• insuficiența renală cronică

Rinichiul normal transformă vitamina D într-o formă utilizabilă de către organism. În insuficiența renală, rinichiul nu mai face acest lucru.

Vitamina D devine neutilizabilă din această cauză. Va determina scăderea calciului din sânge, pentru că nu este suficientă vitamina D care să stimuleze absorbția calciului din intestin.

Află mai mult ⮕ Lipsa de vitamina D: cum ne dăm seama?

5. Când ne gândim că glandele paratiroide ar putea funcționa anormal?

• la femeia la menopauză; hiperparatiroidismul este cea mai frecventă cauză de hipercalcemie la menopauză
• la cei cu deficiență prelungită de calciu și vitamina D
• la cei care au avut radioterapie în zona gâtului
• la cei care consumă Litiu pentru tratamentul unei tulburări bipolare

6. Variante de tratament

1. Urmărirea atentă

• nivelul de calciu este puțin crescut
• rinichii funcționează normal și nu există pietre la rinichi/ litiază renală
• densitatea osoasă este normală
• nu există simptome

Nivelul calciului în sânge va fi determinat regulat dacă se alege varianta de urmărire.

2. Tratamentul chirurgical

Sunt îndepărtate glandele paratiroide crescute în volum sau tumorale (paratiroidectomie). Dacă sunt afectate toate 4 glandele, vor fi îndepărtate 3 dintre ele, pentru a rămâne o sursă de PTH.

Complicațiile chirurgicale ar putea fi:

• afectarea nervilor care controlează corzile vocale, pentru că se găsesc în aceeași zonă
• deficit permanent de calciu, ceea ce va impune administrarea de suplimente de calciu și vitamina D a la long

Când este practicată de un chirurg cu experiență în chirurgia glandelor endocrine, intervenția chirurgicală are o rată de succes de 90- 95% și un procent mic de complicații.

La persoanele asimptomatice se practică urmărirea (monitorizarea) constantă după un protocol specific și este evitată intervenția chirurgicală.

3. Medicamente

• Calcimimetice – sunt medicamente ce mimează existența calciului în sânge; scopul este ”păcălirea” glandelor paratiroide pentru a nu mai secreta PTH

• Medicamente care nu se adresează direct paratiroidelor, ci condițiilor asociate:

– terapia de substituție hormonală la menopauză

– bifosfonați pentru osteoporoză

⮕ Excesul de calciu în urină: cum se rezolvă eficient?