IMUNITATE: cum devenim imuni?

Sistemul imunitar este o rețea de țesuturi, celule, organe, care ne ajută să luptăm cu bacteriile, virusurile, ciupercile și paraziții și cu orice agent din mediul exterior cu care venim inevitabil în contact. Imunitatea ne permite să ne apărăm de infecții. Prin ce mecanisme reușește organismul să capete imunitate?

Rețeaua de apărare este complexă și pentru a o putea înțelege, o împărțim în categorii.

Prima categorie: imunitate specifică și nespecifică

♦ Imunitate nespecifică include mecanismele de apărare ale organismului îndreptate împotriva oricărui corp străin.

Este formată de așa-numitele bariere fizice (mucoasa care căptușește diferite organe , genele, firele de păr din nas etc) sau bariere chimice (sucul gastric, enzimele prezente în lacrimi, ceara de la nivelul urechilor, mediul alcalin din vagin).

♦ Imunitate specifică include mecanismele de apărare împotriva bacteriilor, virusurilor sau ciupercilor.

În acest caz, ”metodele” pe care le folosește sistemul imunitar pentru a se lupta cu un ”dușman”, NU le poate folosi și contra altuia. Sunt specifice unui anumit agent patogen.

De exemplu, imunitatea față de virusul rujeolic (care provoacă rujeolă sau pojar) înseamnă că la un contact cu virusul organismul știe să se apere și are armele pregătite. Dar nu înseamnă că este pregătit să se lupte și cu virusul hepatic.

A doua categorie: imunitate dobândită și cea înnăscută

♦ Imunitate înnăscută include mecanisme de apărare pe care le moștenim genetic.

Aceste mecanisme ne asigură apărarea de la naștere până la deces.

Organismul se luptă declanșând inflamația, o reacție cu etape bine stabilite și care sunt parcurse indiferent despre ce ”atacator” este vorba.

♦ Imunitate dobândită include mecanisme de apărare îndreptate împotriva unui anumit agent patogen, provocator de boli.

Aceste mecanisme pot apărea ca urmare a unei infecții – la un nou contact cu același ”dușman”, sistemul imunitar îl recunoaște și are cu ce să-l anihileze pentru că la primul contact a produs anticorpi.

Sau organismul dezvoltă anticorpi ca urmare a unui vaccin și, din nou, este pregătit în cazul în care vine în contact cu același ”agresor”.

Anticorpi după vaccin vs anticorpi după infecție

imunitate

A treia categorie: imunitate activă și cea pasivă

Imunitate activă

  • apare prin expunerea la un anumit agent patogen
  • pe suprafața acestuia se află anumite zone care pot fi recunoscute de anticorpi
  • aceste zone sunt denumite antigene; aici se vor lega anticorpii pe suprafața ”agresorului”
  • anticorpii sunt molecule de proteine în formă de Y care, fie circulă singure, fie sunt atașate de niște celule specializate în apărare

Exemple de imunitate activă:

-imunitatea activă obținută artificial prin vaccinare – asigură anticorpii cu care organismul se va apăra la un nou contact cu același antigen

-imunitatea activă manifestată ca un răspuns exagerat de apărare – vizibilă în reacțiile alergice.
Organismul se apără foarte ”zgomotos” în cazul alergiei, dar reacțiile declanșate sunt pe modelul oricărei reacții de apărare. Intensitatea reacției este diferită și mult mai mare.

Care sunt caracteristicile imunității active?

Pentru a se declanșa, imunitatea activă necesită contactul organismului cu un agent patogen sau cu antigenul de pe suprafața agentului  patogen

Acest contact duce la formarea de anticorpi; anticorpii fixați pe suprafața ”agresorului” le comunică limfocitelor ce anume trebuie să ”distrugă”.

Limfocitele fac parte dintre globulele albe/leucocite; sunt de mai multe tipuri și fiecare are un rol bine stabilit.

Limfocite T (citotoxice, helper, cu memorie, supresoare) și limfocite B (cu memorie)

-se numesc limfocite ”cu memorie” unele dintre ele deoarece ”rețin” faptul că au mai întâlnit altădată același ”agresor” și știu că trebuie atacat.

-imunitatea activă care acționează în acest mod poate persista perioade îndelungate. Uneori poate dura toată viața.

-dacă acest tip de reacții se declanșează împotriva țesuturilor proprii ale organismului, apar bolile autoimune.

Nu se știe exact de ce sistemul imunitar face această încurcătură și nu mai recunoaște țesuturile proprii. Considerându-le străine le atacă așa cum atacă orice ”agresor” din afară.

Este cazul în: lupus, vitiligo, sindrom Sjogren, artrita reumatoidă și multe alte afecțiuni

-tot imunitate activă, dar de o amploare exagerată, cu simptome supărătoare, este alergia

Sistemul imunitar declanșează reacția de apărare prin anticorpi la un ”agresor” din afară (praf, polen, alimente etc); dar amploarea reacției este exagerată.

Boli autoimune: care sunt și de ce apar?

Imunitate pasivă

Imunitatea pasivă nu necesită ca organismul să producă anticorpi. Primește anticorpii gata formați din afara organismului. Este cazul anticorpilor primiți prin laptele matern sau al celor injectați.

Organismul se apără în acest caz, chiar dacă nu a mai întâlnit altădată același ”agresor” pe care să-l ”țină minte”.

Acționează prompt, fără întârziere, pentru că nu-i trebuie timp să producă anticorpii. Îi are deja.

Spre deosebire de imunitatea activă care durează foarte mult (uneori toată viața), imunitatea pasivă este de scurtă durată – de ordinul zilelor.

Trebuie stimulat sistemul imunitar?

Surse

Abonează-te la newsletter

Pentru a primi pe email cele mai noi articole și anunțuri speciale, abonează-te la newsletter-ul nostru săptămânal!

Promitem că nu-ți trimitem spam.

Îți recomandăm

Abonează-te la newsletter

Pentru a primi pe email cele mai noi articole și anunțuri speciale, abonează-te la newsletter-ul nostru săptămânal!

Promitem că nu-ți trimitem spam.
- Anunț -

Urmărește-ne

2,364FaniÎmi place
2,456CititoriConectați-vă
23,182CititoriConectați-vă
- Anunț -

Articole recente