Limfom (cancer limfatic): simptome, analize, tratament

Limfom sau cancerul limfatic este un tip de cancer având la origine limfocitele, celule implicate în apărarea imunitară. Semnele care ne trimit la medic sunt ganglionii inflamați asociați cu: febră, prurit, transpirații nocturne, scădere în greutate. Tratamentul implică chimioterapie, radioterapie, tratamente biologice și transplant de celule stem.

Ce este limfomul?

Limfomul este un tip de cancer care afectează sistemul limfatic. Este vorba de proliferarea necontrolată a unui anumit tip de leucocite (globule albe) numite limfocite. Totodată, limfocitele care se multiplică excesiv sunt transformate malign.

Pe măsură ce se multiplică, limfocitele pot forma mase tumorale la nivelul ganglionilor limfatici sau la nivelul altor organe ale sistemului limfatic.

Tumorile cresc progresiv și cu timpul comprimă organele din jur; le consumă totodată și rezervele energetice.

Prin intermediul rețelei de ganglioni, limfocitele maligne călătoresc de la un ganglion la altul și uneori și în alte organe. Pot apărea astfel și limfoame în afara sistemului limfatic.

Sistemul limfatic este compus din:

1. Vase limfatice: rețea de vase care merg paralel cu vasele de sange. 
Rolul lor este de a conduce limfa de la țesuturi către vasele sanguine

2. Limfa: este un fluid care conține nutrienți, oxigen, hormoni, grăsimi, dar și toxice și ”deșeuri” provenite de la diferite organe
Acest fluid va intra în compoziția sângelui după ce vasele limfatice se vor vărsa în vene
Circulația limfei este cu sens unic: de la organe către vene

3. Ganglioni limfatici – fac parte din sistemul imunitar și participă direct la apărarea noastră față de infecții. Celulele sistemului imunitar care sunt ”parcate” în aceste stații ganglionare sunt gata oricând să atace bacteriile, virusurile sau alte componente străine care invadează organismul

4. Splina: rolul ei este de a monitoriza compoziția sângelui, de a eradica patogenii, de a participa la răspunsul imunitar

5. Timus: este organul din spatele sternului la nivelul căruia se maturizează o parte din limfocite – celule care participă la răspunsul imunitar al organismului.

Vasele limfatice împreună cu structurile de pe traseul acestei rețele de vase (ganglioni, splina, timus) formează sistemul limfatic. Fluidul din interiorul sistemului limfatic se numește limfă.

Limfa are câteva roluri de bază:

• readuce în sânge excesul de fluide și proteine
• absorbția de grăsimi și vitamine din sistemul digestiv și aducerea lor în sânge
• apărarea imunitară împotriva microorganismelor care ne invadează

Limfomul poate afecta oricare din componentele sistemului limfatic și se poate răspândi și la alte organe și sisteme.

Află mai mult ⮕ Ganglioni inflamați: ce cauze pot avea?

Tipuri de limfom

Limfoamele sunt clasificate în două mari categorii:

Limfoame Hodgkin – au celule specifice după care sunt recunoscute, celulle Reed- Sternberg
Dezvoltarea limfoamelor Hodgkin provine din multiplicarea limfocitelor B

Limfoame non-Hodgkin – lipsesc celulele Reed-Sternberg; sunt mult mai frecvente decât limfoamele Hodgkin
Originea limfoamelor non-Hodgkin poate fi atât limfocitul B, cât și limfocitul T, care încep să se multiplice exagerat.

Află mai mult ⮕ Limfocite: ce sunt, valori normale, boli

Limfom: ce simptome pot apărea?

Simptomele depind foarte mult de care din structurile sistemului limfatic este afectată. Uneori semnele sunt foarte subtile și limfomul rămâne nediagnosticat ani de zile.

Cel mai frecvent simptom este inflamarea ganglionilor (limfadenopatia).

De obicei ganglionii inflamați nu sunt dureroși în stadiile inițiale ale bolii. Sunt ușor de palpat, sunt fermi la palpare și ușor de mobilizat față de țesuturile de dedesubt.

Pot fi afectate oricare din grupele ganglionare: gât, axilă (subraț), inghinal etc

Alte simptome de limfom:

• oboseala cronică
• lipsa poftei de mâncare
• tuse persistentă
• prurit (mai mult de 25% din persoanele cu limfom prezintă mâncărimi ale pielii, mai ales în partea inferioară a corpului; ulterior generalizate)
• vânătăi sau sângerare la traumatisme minore
• transpirații nocturne
• greață și vărsături
• febră și frisoane
• scădere în greutate
• dureri osoase
• durere abdominală
• durere toracică
• infecții frecvente

Scăderea în greutate și durerile apar în stadii avansate de boală.

Află mai mult ⮕ Scăderea în greutate: când este un simptom de alarmă?

Limfom: cauze posibile

Cauza exactă a bolii nu este cunoscută. Dar se știe că anumiți factori cresc riscul de îmbolnăvire.

∎ Vârsta – limfomul poate apărea la orice vârstă, dar este mai frecvent după 60 de ani. Cu excepția limfomului Hodgkin care este mai frecvent între 15- 40 de ani.

∎ Factorii genetici au un rol important; există un risc de 2 ori mai mare de a dezvolta un limfom dacă unul din părinți a avut limfom; și un risc de 6 ori mai mare dacă un frate a avut limfom.

Modificările genetice care să ducă la apariția limfomului pot apărea și sub acțiunea factorilor de mediu: expunere la radiații, substanțe chimice, infecții ș.a.

∎ Infecții – o serie de infecții apar mai frecvent în antecedentele persoanelor cu limfom:

Infecția cu virus Epstein-Barr este mai frecvent legată de anumite tipuri de limfom non-Hodgkin (limfom Burkitt sau limfom posttransplant), dar și de 20-25% din limfoamele Hodgkin.

Infecția cu Helicobacter este prezentă mai frecvent la cei cu limfoame asociate mucoasei gastrice.
Hepatita C crește riscul anumitor tipuri de limfoame

∎ Disfuncția sistemului imunitar
Infecția cu HIV, dar și boli autoimune (lupus, sindrom Sjogren) cresc riscul de apariție a limfomului.

Mai poate fi implicată și terapia imunosupresoare post-transplant.

∎ Expunerea la radiații

Limfom: diagnostic

Dacă se suspectează prezența unui limfom, medicul face un plan de investigații care poate cuprinde:

• examen fizic cu palparea grupelor de ganglioni
• hemoleucograma: se observă eritrocite, leucocite și trombocite scăzute
• teste de HIV și hepatita C sau hepatita B
• tomografie computerizată pentru a depista ganglioni măriți în zone ce nu pot fi palpate (torace, abdomen)
• viteza de sedimentare a hematiilor (VSH), lactat dehidrogenaza (LDH),
• analize hepatice, analize pentru a stabili funcționarea rinichilor

Niciuna din aceste investigații nu poate pune diagnosticul clar de limfom. Doar biopsia ganglionară poate stabili faptul că este voeba de limfom și tipul de limfom.

Află mai mult ⮕ VSH: este util pentru depistarea cancerului?

Biopsia ganglionilor sau/ și biopsia măduvei osoase

Buiopsia constă în recoltarea unei probe de țesut dintr-un ganglion sau din os și analiza ei la microscop.

Acest tip de analiză poate stabili:

1.dacă este vorba despre limfom
2.dacă limfomul este Hodgkin ( din limfocit B) sau non-Hodgkin; prezența celulelor Reed-Sternberg înseamnă limfom Hodgkin

Limfom: stadii de evoluție

Stadiul 1: cancerul este limitat la o singură grupă de ganglioni sau 1 organ limfatic

Stadiul 2: limfomul cuprinde 2/ mai multe grupe de ganglioni, toate de aceeași parte a diafragmului

Stadiul 3: ganglionii limfatici implicați sunt și de o parte și de alta a diafragmului

Stadiul 4: cancerul limfatic este extins și la organe din afara sistemului limfatic (oase, plămâni, ficat)

Toate stadiile beneficiază de anumite scheme de tratament.

Limfomul: tratament

Nu toate tipurile de limfoame sunt tratabile. Dintre ele, limfoamele Hodgkin răspund cel mai bine la tratament. Dar chiar dacă sunt incurabile, multe tipuri de limfoame pot fi ținute sub control ani de zile.

Planul de tratament se stabilește în funcție de tipul de limfom și de stadiu. Se apelează, de obicei, la una din variantele:

• chimioterapie
• radioterapie
• terapie biologică
• transplant de celule stem

Limfoamele care rămân indolente mulți ani, se tratează doar când devin simptomatice.

Citește mai departe…

Limfom non-Hodgkin: cauze, simptome, tratament
Limfocite: ce sunt, valori normale, boli
Analize medicale care depistează inflamația