Mononucleoza (boala sărutului)

Mononucleoza infecțioasă sau boala sărutului este o boală infecțioasă provocată de virusul Epstein-Barr. Simptomele tipice la adolescenți și tineri sunt: durere în gât, febră, amigdale inflamate, ganglioni măriți și oboseală.

Până la vârsta de 5 ani, 50% din persoane se infectează. Și 90% din persoane sunt infectate până la 25 ani.

Copiii mici pot fi asimptomatici sau cu simptome ușoare. Adulții fac mai frecvent icter, durere de gât și adenopatie (ganglioni măriți).

Infecția cu virus Epstein-Barr poate produce o afecțiune fatală la persoanele transplantate.
Articolul nostru se ocupă numai de infecția la copii.

Ce cauză are mononucleoza infecțioasă?

Mononucleoza este o infecție cu virus Epstein-Barr, din familia virusurilor herpetice.

Transmiterea este prin intermediul salivei, iar incubația este de 30-50 zile.

Virusul se cantonează în interiorul limfocitelor (varietate de globule albe implicate în imunitate). Induce proliferarea și, deci, creșterea numărului de limfocite.

Există și alți microbi care dau simptomatologie asemănătoare, dar mai rar: citomegalovirus, toxoplasma

Mononucleoza: semne și simptome

Infecția se manifestă după o perioadă de incubație de 4-6 săptămâni.

În funcție de vârsta copilului, semnele pot varia foarte mult.

Primele semne sunt: durere de cap, oboseală și stare de rău. La copiii mai mici, incubația e mai scurtă.

Simptomele clasice de mononucleoză includ:

• durere severă în gât
• amigdale purulente
• ganglioni inflamați (limfadenopatie) la gât, subraț, inghinal
• febră mare 39-40 gr Celsius, care poate dura 1-2 săptămâni; vârful de temperatură apare după-masa și seara
• stare de rău și oboseală extremă
• dureri musculare
• durere de cap
• greață
• durere abdominală

Combinația de simptome, durata și severitatea lor variază de la persoană la persoană.

Cu cât copilul este mai mic, cu atât boala este mai puțin severă și de durată mai scurtă. Copiii mai mici au frecvent simptome ușoare care pot dura numai câteva zile.

La adolescenți și tineri se știe că boala durează mai mult, 2-4 săptămâni; iar anumite simptome cum este oboseala, se pot prelungi până la 6 luni.

Simptome mai rare:

• durere în piept
• tuse
• dificultăți de respirație
• puls accelerat
• rigiditatea gâtului
• epistaxis (sângerare din nas)
• sensibilitate la lumină
• inflamarea testiculelor

După 2-3 săptămâni de boală pot apărea:

• splina mărită (splenomegalia)
• afectarea ficatului cu apariția icterului

La bebeluși boala poate trece fără să fie observată (asimptomatici).

La copiii mici simptomele sunt ușoare; lipsa apetitului și iritabilitatea mai accentuată pot fi singurele semne. Și eventual semne ca de răceală: secreții nazale, tuse, febră ușoară.

Unii copiii se pot prezenta doar cu limfadenopatie (ganglioni măriți), dar fără durere în gât sau febră.
Alții au ca singure simptome durerea în gât și febra.

De reținut

Tabloul clinic este foarte divers și este extrem de dificil să ne dăm seama dacă este vorba despre infecția cu virus Epstein-Barr. De aceea, fără testele de sânge, diagnosticul nu poate fi pus.

Vestea bună este că, și dacă nu am reușit să facem analize care să depisteze boala exact, nu pierdem nimic, deoarece mononucleoza nu necesită decât tratament simptomatic.

Afectarea respirației datorită amigdalelor mărite la copii poate necesita spitalizare.
Medicul pediatru poate confunda simptomele cu o infecție bacteriană (este inevitabil) și va prescrie un antibiotic: ampicilina, amoxicilina, sau alte antibiotice rudă cu Penicilina.

Aceste antibiotice nu vor avea niciun efect pentru că mononucleoza este o infecție virală.
În plus, copiii pot avea o erupție pe piele (rash) ca urmare a acestui tratament cu antibiotice.

Află mai mult ⮕ Ganglioni inflamați: Ce cauze pot avea?

Când să mergem urgent la medic?

Semne de urgență: durere abdominală apărută brusc.
Poate fi vorba despre ruptură de splină. Trebuie să mergeți imediat la spital.

Simptomele pot fi asemănătoare unei răceli sau unei amigdalite

Semnele care trimit părinții la doctor cel mai frecvent: inflamarea ganglionilor de la nivelul gâtului, oboseala, durere în gât, febră sau o combinație a acestor semne care durează de mai mult de 10 zile.

Răceala și alte infecții virale se remit în 7 zile; durata de peste 10 zile a simptomelor este un bun indicator că avem de a face cu altceva decât simpla răceală.

Este bine să apelăm la medic și să nu ne bazăm pe autodiagnostic. Sunt și alte cauze de durere în gât care trebuie excluse înainte de a stabili că este vorba de mononucleoză.

Dar este foarte bine să avem notat un calendar clar al apariției simptomelor.

Află mai mult ⮕ Răceală și tuse la copii: medicamente și remedii naturale

Mononucleoza: analize

Hemoleucograma: cresc leucocitele (globule albe), cresc limfocitele (limfocitoza), limfocitele au un aspect anormal la analiza microscopică, scad trombocitele.

Numărul crescut de leucocite (10 000- 20 000) apare în faza acută și poate crește și mai mult la sfârșitul săptămânii a doua de boală.

Aproximativ 80-90% din pacienți au limfocitoză (limfocite crescute peste 50% în procent din totalul leucocitelor). Limfocitele cresc mult în săptămâna 2-3 și persistă așa până la 6 săptămâni.

Determinarea anticorpilor Anticorpii sunt formați de sistemul imunitar la contactul cu un microorganism.

Numai 10-30% din copiii mai mici de 2 ani și 50-75% din copiii între 2-4 ani dezvoltă anticorpi. Asta înseamnă că infecția există, simptomele există, dar nu poate fi confirmată infecția cu virus Epstein-Barr deoarece nu pot fi puși în evidență anticorpii așa-numiți ”heterofili”.

Există însă alte tipuri de anticorpi care pot fi determinați și care pot confirma infecția (VCA-IgM, VCA-IgG)

Analize hepatice
Cresc probele hepatice la 80-100% din cazurile de infecție acută.

Analizele care indică inflamația acută.

Vor fi crescute:

• fosfataza alcalină
• aspartat aminotransferaza (AST)
• bilirubina
• GGT- gamaglutamiltranspeptidaza (rămâne crecută timp mai îndelungat)
• lactic-dehidrogenaza (LDH) – crește în 95% din cazuri
• feritina

Nu sunt utile investigațiile imagistice pentru a clarifica diagnosticul (radiografia toracică, tomografia).

Diagnostic de mononucleoză infecțioasă: febră + faringita + adenopatie (ganglioni măriți) + nr.crescut de limfocite (peste 50% din total) + prezența anticorpilor în sânge

Află mai mult ⮕ Limfocite: ce sunt, valori normale, boli

Ce tratament există pentru mononucleoza?

Tratament medicamentos

Mononucleoza este o boală care se vindecă fără un tratament specific.

Sunt indicați corticosteroizii în cazuri extreme în care amigdalele sunt mult crescute în volum sau adenopatia (ganglionii măriți) este semnificativă.

Analgezice și antiinflamatoare nesteroidiene dacă durerile de gât și musculare sunt semnificative: paracetamol, ibuprofen.

Antitermice pentru febră, în doze adaptate vârstei. Nu se va utiliza Aspirina la copii, din cauza riscului de sindrom Reye.

Antibioticele nu sunt indicate deoarece mononucleoza este o boală virală. Totuși, atunci când există amigdalită, medicii sunt tentați să prescrie și antibiotic.

Nici antiviralele nu sunt indicate.

Află mai mult ⮕ Febra la copii și bebeluși: Cum o combatem corect?

Tratament chirurgical

Se impune în cazul în care apare ruptura splinei. Este o urgență medicală și necesită, de obicei, splenectomie (scoaterea splinei).
Ruptura splinei poate fi provocată chiar și de traumatisme minore abdominale în cursul fazei acute a mononucleozei.

Măsuri utile

Izolarea copilului cu mononucleoză nu este necesară; transmiterea este redusă. Copilul poate reveni în comunitate (școala, grădinița) imediat ce nu mai are febră.

Nu necesită modificări de dietă.

Oboseala extremă necesită repaus la pat 1-2 săptămâni.
Starea de rău poate persista 2-3 luni.

Trebuie evitate sporturile de contact și ridicarea de greutăți timp de 2-3 săptămâni având în vedere posibilitatea rupturii splinei. Unii specialiști recomandă prelungirea până la 2 luni a acestei măsuri.

⮕ Durere în gât și febră: să luăm sau nu antibiotic?