Prima pagină » Sănătate » SISTEM EXCRETOR (aparat urinar): anatomie, fiziologie, boli

SISTEM EXCRETOR (aparat urinar): anatomie, fiziologie, boli

Sistem excretor (aparat urinar): anatomie, fiziologie, boli urologice- ce organe compun sistemul excretor – ce rol au rinichii – care este structura aparatului urinar – afectiuni aparat urinar ( urologie ) – tot ceea ce trebuie să stii despre aparatul urinar- cum functioneaza corpul nostru

SISTEM EXCRETOR (aparat urinar) explicat pe înțelesul tuturor

Sistem excretor (aparat urinar sau aparat excretor) înseamnă rinichi, uretere, vezica urinară și uretra. Cum sunt alcătuite aceste componente ale corpului uman? Ce rol au și cum îl duc la îndeplinire?

sistem excretor (aparat urinar): anatomie

Sistem excretor (aparat urinar) – noțiuni de bază

Principala funcție a sistemului excretor este de a prelua toxinele din sânge și a le elimina din organism.

Dar cum face sistemul excretor acest lucru? Sângele care irigă rinichii conține toxinele. Rinichii funcționează ca o fabrică în miniatură: preiau anumite substanțe din sânge (toxine și alte substanțe aflate în exces) și o anumită cantitate de apă și fabrică urina.

În 24 ore rinichii filtrează (adică epurează de toxine) aproximativ 180 litri de sânge. Asta nu înseamnă că volumul de sânge din corp este așa de mare, ci doar că, în 24 ore, același volum trece de mai multe ori prin rinichi și este curățat.

Rinichii returnează organismului (în vasele de sânge) cea mai mare parte din acest volum. De fapt, returnează un sânge filtrat. Și elimină doar 1,5 – 2 litri/ zi urină, eliminând toxicele.

Observăm că rinichiul are un rol esențial în controlul volumului de sânge din vase. Dacă nu reușește să elimine cei 1,5 litri urină zilnic, atunci volumul de sânge din vase va conține suplimentar o cantitate de 1,5 litri de lichid. Efectul va fi creșterea tensiunii arteriale.

Pe de altă parte, rinichiul ”știe” ce substanțe utile trebuie să returneze organismului; de exemplu, proteine și carbohidrați (glucoza). Se ocupă, deci, nu doar cu excreția (eliminarea) toxicelor, dar și cu conservarea substanțelor utile corpului nostru.

Vă recomandăm:  COLESTEROL CRESCUT : cauze, semne, prevenire eficientă

Sistem excretor (aparat urinar): anatomie și fiziologie

Rinichi

Avem 2 rinichi situați în abdomen, de o parte și de alta a coloanei vertebrale lombare. Din cauza acestei poziționări a rinichilor putem face confuzie între durerea lombară și durerea de cauză renală.

Forma rinichiului este cea a unei boabe de fasole, cu o indentație (adâncitură) pe una din laturi, numită hil.
Prin această zonă intră și ies din rinichi:
artera renală – aduce sângele la rinichi de la o arteră mare (artera aortă)
vena renală – transportă sângele de la rinichi spre o venă mai mare (vena cavă)
-ureterul – conduct de transport al urinei formată în rinichi, către vezica urinară

anatomie rinichi

Rinichii îndepărtează toxicele și reglează compoziția sângelui (mențin normale constantele sângelui) cu ajutorul nefronilor.
Nefronii sunt cei care procesează toată cantitatea de sânge ce trece prin rinichi. Fiecare rinichi conține 1-1,3 milioane de nefroni, situați în corticala și medulara renală (vezi fig)

Structura nefronului este complexă și până ce sângele parcurge nefronul se elimină din sânge și se reabsorb în sânge toate substanțele cărora rinichiul trebuie să le mențină echilibrul.

Nefronul nu este deci o singură celulă. Este o mică uzină compusă din 2 structuri mari: glomerul și tubi uriniferi.
În glomerul (un ghem de vase de sânge subțiri adunate într-o capsulă) are loc filtrarea sângelui. Rezultă o urină primară ce coboară prin tubii uriniferi.
Tubii uriniferi: tub contort proximal, ansa Henle, tub contort distal. De-a lungul tubilor uriniferi se produc reglaje fine de reabsorbție în sânge a unor substanțe ce nu trebuie pierdute.

Fiecare componentă a nefronului are un rol bine stabilit pentru a obține compoziția finală a urinei și a păstra totodată echilibrul componentelor din sânge (homeostazie).

sistem excretor (aparat urinar): anatomie
Sistem excretor (aparat urinar): anatomie

Ureter

Ureterul este un tub cu perete muscular și un diametru de 3-4 mm, care leagă rinichii de vezica urinară.
Musculatura ureterului se contractă ritmic și împinge urina formată în rinichi, către vezica urinară.
Calculii formați uneori în rinichi se blochează adesea în ureter provocând colica renală.

Vă recomandăm:  ACUPUNCTURA pentru BUFEURI - noutăți medicale
Sistem excretor (aparat urinar): anatomie

Vezica urinară

Vezica primește urina produsă de rinichi și poate depozita aproximativ 500 – 1000 ml urină. Peretele vezicii este format din straturi de fibre musculare care sunt numite colectiv mușchi detrusor.
Contracția mușchiului detrusor este sub comanda sistemului nervos. Datorită acestei contracții vezica poate fi golită atunci când vine reflex comanda prin fibrele nervoase.
În partea inferioară, vezica se deschide în uretră.

Sistem excretor (aparat urinar): anatomie

Uretra

Mult mai scurtă la femeie decât la bărbat, uretra este conductul de eliminare a urinei la exteriorul corpului.
La capătul dinspre vezică există sfincterul uretral intern (împiedică urina să ajungă în uretră în pauzele dintre micțiuni). La capătul extern există sfincterul uretral extern care împiedică eliminarea urinei la exterior când nu dorim acest lucru.
Sfincterele sunt alcătuite tot din fibre musculare circulare. Contracția acestor fibre face ca sfincterele să fie ca niște porți închise atunci când nu se comandă elberarea urinei.

Sistem excretor (aparat urinar): afecțiuni

Litiaza renală sau calculi renali – calculii renali pot avea numeroase cauze și pot afecta orice porțiune a tractului urinar, de la rinichi până la vezica urinară. Cel mai frecvent, calculii renali se formează când urina devine prea concentrată, permițând mineralelor să formeze cristale care se lipesc unele de altele.

Urolitiaza reprezintă formarea de calculi de acid uric atunci când acesta este în exces în sânge ( hiperuricemie, guta)

Litiaza vezicală – calculi formați direct în vezică sau migrați din rinichi

Infecția tractului urinar – care poate afecta oricare dintre porțiunile tractului urinar: rinichi, uretere, vezica urinară sau uretra.
Ca orice infecție, se însoțește de inflamație și poate evolua grav până la septicemie.

Vă recomandăm:  Ce este OSTEOPOROZA ? Metode simple pentru a o preveni

Nefrita – presupune inflamație apărută la nivelul rinichilor; cauza inflamației poate fi expunerea rinichiului la toxice, o infecție sau o boală autoimună (de exemplu, lupus eritematos)

Insuficiența renală – spunem că s-a instalat atunci când rinichii nu-și mai pot îndeplini obligația de a elimina toxicele (produși de metabolism) și nici surplusul de apă din organism. Cantitatea de urină eliminată pe 24 ore scade sub 400 ml și se pune problema dializei.

Surse: