CANABIS pentru CANCER. Este util?

CANABIS PENTRU CANCER este un MIT

Canabis , cunoscut și ca marihuana, originară din Asia Centrală, crește astăzi peste tot. În SUA această substanță nu este acceptată pentru scopuri medicale.

canabis pentru cancer

Canabis produce niște rezine cu efect psihoactiv numite canabinoide, alături de alte componente ale plantei, ca flavonoizii.

FDA (Food and Drug Administration) – agenția americană care girează siguranța medicamentelor și a diferitelor tratamente utilizate – NU a aprobat canabinoizii pentru niciun tip de tratament.

Potențialele beneficii ale canabinoizilor în cancer se referă la:

efectul antiemetic ( care reduce greața)

stimularea apetitului

diminuarea durerii

îmbunătățirea somnului

Deci, prescrierea de canabis în acest moment se referă doar la simptome însoțitoare ale cancerului și ale chimioterapiei, dar nu la tratarea cancerului.

CANABIS PENTRU CANCER

Un articol apărut în The Conversation pune această întrebare unui specialist, având în vedere că internetul este plin de ”mărturii” ale celor care s-ar fi vindecat folosind canabis.

Specialistul care răspunde este David Robert Grimes, cercetător la Universitatea Queen s Belfast.

Rezumăm ideile cele mai importante:

-efectele medicale ale canabisului au fost larg studiate; o analiză amplă efectuată de Academia Națională de Stiință din UK a luat în calcul peste 10000 de studii pe această temă

-sunt clare unele dovezi în ceea ce privește scăderea durerii cronice sau a spasmului muscular din scleroza multiplă

-sunt dovezi clare privind efectul tetrahidrocanabinolului (THC) – principalul ingredient psihoactiv din canabis. Acesta reduce greața care apare la bolnavii cu cancer în cursul chimioterapiei.

-forma sintetică de THC se numește dronabinol este prescrisă de mult în acest scop

-NU sunt dovezi științifice pentru efectele vindecătoare ale canabisului în cancer

Pe ce se bazează atunci afirmațiile unora că s-ar putea obține o vindecare cu canabis?

-în primul rând pe faptul că s-a constatat că doze mari de THC poate omorâ celule canceroase într-o plăcuță petri, în laborator

-este adevărat, dar este puțin semnificativ

-nu este dificil să distrugi celule canceroase în condiții de laborator

-condițiile nu sunt aceleași la persoanele cu cancer

-cei mai mulți invocă faptul că este un tratament ”natural”, pe bază de plante

-dar definirea termenului ”natural” este discutabilă; și arsenicul, plutoniul sau cianura sunt substanțe naturale, dar nu înseamnă că fac bine

Realitatea este că această afecțiune, cancerul, este o familie de boli foarte complexă, care e foarte puțin probabil să aibă un singur tratament.

Canabis reduce greața pacienților neoplazici cu chimioterapie, dar canabis pentru cancer, ca tratament, este un mit.

Alte surse : Cancer Research : Cannabis, cannabinoids, and cancer

TRANSPIRAȚIA EXCESIVĂ – cauze posibile

TRANSPIRAȚIA EXCESIVĂ sau HIPERHIDROZA

Transpirația excesivă este situația în care transpirăm mai mult decât ne-am aștepta în condițiile de temperatură, activitate fizică și stres ale momentului.

Este neplăcută și ne poate face să ne simțim inconfortabil în societate.

transpirația excesivă

Care sunt cauzele posibile pentru transpirație excesivă?

HIPERHIDROZA PRIMARĂ

-transpirația depășește cu mult ceea ce se consideră normal la o anumită temperatură sau la un anumit grad de efort fizic

-de obicei este excesivă la nivelul feței, palmelor, picioarelor și la subraț

-apare pe ambele părți ale corpului (simetric), în timpul zilei

-hiperhidroza primară: fibrele nervoase care controlează glandele sudoripare și le comandă să acționeze, transmit un semnal greșit; dictează astfel o transpirație excesivă fără să fie prea cald în mediul ambiant

-nu este o modificare a numărului sau dimensiunilor glandelor sudoripare; este o disfuncție a sistemului nervos autonom și un control inadecvat al emoțiilor de la nivel central

-nu există o cauză tratabilă a acestei situații, dar uneori este o componentă ereditară – simptomul apare la mai mulți membri din aceeași familie

Ce se poate face pentru a combate transpirația excesivă?

antiperspirantele ( de exemplu Drysol sau Xerac) care conțin clorură de aluminiu se pot aplica pe zonele care transpiră excesiv, înainte de culcare; apoi se spală la trezire; acestea sunt antiperspirante pentru care este bine să existe o prescripție de la medic

antiperspirantele obișnuite, pe care le cumpărăm fără indicație medicală, au și ele compuși de aluminiu; rolul acestora este de a închide canalele de eliminare ale glandelor sudoripare și de a astupa porii din piele

-creme antiperspirante care conțin glicopirolat pot fi utile când transpirația este excesivă pe față și scalp

-injectarea de toxină botulinică poate bloca temporar fibrele nervoase ce comandă transpirația; efectul durează 6-12 luni, apoi trebuie repetat

-alte măsuri: purtarea de haine,ciorapi și încălțăminte din materiale naturale, schimbarea mai frecventă a hainelor, controlul stresului cu tehnici de relaxare, îmbăierea frecventă

Hiperhidroza primară, deși nu pune viața în pericol poate avea ca și complicații:

-proliferarea pe piele a bacteriilor sau fungilor (ciuperci)

-agravarea eczemelor, a dermatitei

-anxietate din situației neplăcute de a transpira excesiv la evenimentele sociale

Transpirația excesivă poate semnala unele afecțiuni sau situații speciale. Care sunt acestea?

Infecția cu CHLAMIDIA -precauții

INFECȚIA cu CHLAMIDIA – cea mai frecventă infecție cu transmitere sexuală

Dacă ai sub 25 de ani și ești activ sexual, ai riscul cel mai mare de infecție cu Chlamidia. Se recomandă testarea o dată pe an sau la schimbarea partenerului sexual.

Lăsată netratată, această infecție poate provoca unele complicații: boli inflamatorii pelvine, epididimita, prostatita, infertilitate sau artrita. De aceea, chiar dacă nu sunt simptome este recomandată testarea.

bacterie

Cum bănuim infecția cu Chlamidia?

Cei mai mulți nu-și dau seama că au fost infectați pentru că simptomele lipsesc.

Dacă apar simptome acestea pot fi:

durere la urinat

secreții neobișnuite, albicioase, tulburi, provenite din vagin sau penis

la femei: sângerări între ciclurile menstruale sau după contactul sexual; durere pelvină

la bărbați: durere și inflamație la nivelul testiculelor; senzație de arsură sau mâncărimi la nivelul uretrei (conductul ca duce urina din vezică la exterior); ejaculare dureroasă

Infecția cu Chlamidia poate afecta și alte zone ( ochi, rect, gât), dacă aceste zone vin în contact cu secreții vaginale sau spermă infectate.

Cum ne putem infecta?

Chlamidia trachomatis este o bacterie. Cel mai frecvent este transmisă la contactul sexual vaginal, anal sau oral.

Dar poate fi transmisă și de la mama infectată la nou-născut. Îi poate provoca acestuia pneumonie sau conjunctivită.

Riscul de infecție cu Chlamidia trebuie considerat mai ales în următoarele situații:

-persoane sub 25 ani, active sexual

-parteneri sexuali multipli

-evitarea folosirii prezervativului sau folosirea ocazională

-infecții cu transmitere sexuală în antecedente

Pot apărea complicații în infecția cu Chlamidia?

Infecția se tratează cu o cură scurtă de antibiotice. Totul este să-i recunoaștem simptomele și să mergem la medic.

Netratată, poate crea probleme de durată:

-boală inflamatorie pelvină care poate genera durere pelvină cronică, durere la contact sexual și la urinat

-epididimita sau orhiepididimită ( inflamație la nivelul testiculelor)

-infertilitate

-artrită reactivă – inflamație și durere în special la articulația genunchiului, la degetele de la mâini/ picioare, gleznă sau șold.

Ce trebuie să știm despre tratament?

Peste 95% din cazuri se vindecă după un tratament corect cu antibiotice.

Cel mai frecvent se folosesc:

azitromicina – 2 sau 4 tablete, doză unică

doxiciclina – 2 capsule pe zi, timp de o săptămână

Medicul va decide dacă are motive să aleagă alt antibiotic sau să prelungească durata tratamentului.

Tratamentul va fi început după ce se obține rezultatul testului ce confirmă infecția.

Contactul sexual va fi evitat până ce se încheie tratamentul. Partenerul sexual trebuie să urmeze același tratament.

Dacă antibioticul ales este Azitromicina – doză unică, trebuie lăsat un interval de o săptămână până la un alt contact sexual.

IGIENA după CONTACTUL SEXUAL. Reguli de bază

IGIENA după CONTACTUL SEXUAL – permite evitarea infecțiilor cu transmitere sexuală

Menținerea igienei după contactul sexual ne ferește de infecții. Infecția urinară este una dintre ele. Dar există și riscul infectării cu Chlamidia sau Virusul Papilloma.

Virusul HPV sau Papillomavirus poate genera mai multe tipuri de cancere. La femei este responsabil pentru cancerul de col uterin, în special. Dar și bărbații pot dezvolta tumori care au la origine infecția cu HPV.

virusul papilloma si riscul de cancer

Dacă sistemul imunitar este integru și competent, frecvența cancerelor este, în general, rară la bărbați. Dar,frecvența cancerului de penis sau anal crește de 17 ori la bărbații gay sau bisexuali. Riscul este crescut și la cei cu HIV.

Reguli de bază pentru igiena după contactul sexual

Este bun dușul vaginal?

Zona din jurul organelor sexuale se spală cu apă călduță. Se poate folosi săpunul, dar de obicei usucă pielea și zona poate deveni iritată.

Nu este indicat ca femeile să folosească produsele de curățare intravaginale. Există asemenea produse special destinate ”dușului” vaginal. Dar acest obicei crește riscul de infecții, deoarece strică balanța florei microbiene naturale.

Există multă reclamă și o varietate de produse de tipul șervețelelor, cremelor și spray-urilor destinate să ”împrospăteze” zona organelor genitale.

Multe conțin săpunuri, șampon, detergenți, parfumuri cu efect negativ asupra pielii. Sunt de evitat.

Spălarea cu apă călduță, simplă, numai a ariei vecine organelor sexuale este suficientă.

Atenție! Dușul vaginal după contactul sexual nu este o metodă contraceptivă

Golește vezica

În timpul contactului sexual, bacteriile pot pătrunde prin uretră (conductul care duce urina din vezică la exterior). Acest fenomen crește riscul apariției unei infecții urinare.

Micțiunea după contactul sexual va împinge germenii afară. Este o metodă de protecție simplă, dar obligatorie în special dacă există infecții urinare frecvente, recidivate.

În același scop, al protecției de infecția urinară, trebuie să ne hidratăm suficient. Fluxul urinar va crește și crește și șansa eliminării bacteriilor din vezică.

Reguli de bază pentru igiena după contactul sexual

Lenjeria intimă

Lenjeria intimă ar trebui să fie permanent lejeră, atât la femei cât și la bărbați. Căldura favorizează dezvoltarea bacteriilor. O lenjerie intimă lejeră lasă aerul să circule, iar dacă este de bumbac, absoarbe și transpirația.

Nu păstrați și noaptea, pe sub pijama, lenjeria intimă. Crește riscul multiplicării bacteriilor.

Spălarea mâinilor

Igiena după contactul sexual trebuie să cuprindă și spălarea mâinilor. Atingem organele genitale ale partenerului și putem păstra pe mâini și apoi împrăștia, bacterii sau virusuri.

Spălarea mâinilor cu apă și săpun este o metodă simplă de oprire a transmiterii bolilor.

La fel trebuie să facem și cu jucăriile sexuale.

Cum știi dacă te-ai infectat?

Semnele unei infecții : arsuri, mâncărimi, secreții albicioase și mirositoare, provenite din vagin sau penis, trebuie să ne tratăm înainte de următorul contact sexual.

Medicul specialist trebuie contactat imediat. Acesta va alege tratamentul potrivit și va aprecia dacă infecția a trecut.

Dacă suntem activi sexual sau dacă am schimbat partenerul, este bine să ne testăm pentru a depista o eventuală infecție cu transmitere sexuală.

Testarea este recomandabilă anual celor în jurul vârstei de 25 ani, activi sexual sau celor care tocmai au schimbat partenerul.

Multe dintre infecțiile cu transmitere sexuală pot să nu dea simptome. De aceea, testarea este metoda ideală de a afla dacă totul este în regulă.

Contactul sexual în timpul sarcinii este cu risc mai mare de apariție a infecției urinare. De aceea, metodele de protecție – micțiunea după contact, hidratarea, spălarea zonei genitale cu apă călduță – este recomandabil să nu fie omise. Partenerul ar trebui să urmez aceleași reguli.

Surse: Mayo Clinic, Urology Annals, NHS Choices

RISCUL de CANCER și ALIMENTELE. Adevărat sau fals?

ALIMENTELE și RISCUL de CANCER – Top 10 informații verificate științific

Conduita alimentară poate influența atât apariția cancerului, cât și recidiva acestei boli.

Studiile științifice demonstrează că există o legătură între diferitele tipuri de alimentație și cancer. Informațiile care circulă în media nu sunt toate susținute de dovezi științifice.

Încercăm în acest articol să vă prezentăm strict ceea ce este verificat și dovedit științific până acum.

Dieta echilibrată ajută la MENȚINEREA GREUTĂȚII

Greutatea optimă se raportează la înălțime și se calculează după o formulă numită Indice de Masă Corporală.

Fiind supraponderali ne creștem riscul de cancer. Sunt 13 tipuri de cancer asociate cu greutatea crescută.

Dacă suntem convinși și ne preocupăm, aflăm repede ce înseamnă o dietă echilibrată. Iată câteva principii ușor de aplicat:

-să umplem farfuria 1/2 cu vegetale/salată, 1/4 cu proteine de tipul pește/fasole, 1/4 cu alimente pe bază de făină integrală, orez brun, alte alimente care conțin amidon

-să evităm băuturile îndulcite, carnea procesată, carnea roșie

grăsimile nesaturate din surse vegetale (de tipul ulei de măsline) sunt variantele de grăsimi pe care trebuie să le alegem

-verificarea etichetelor de pe alimente: grăsimi trans (uleiuri parțial hidrogenate) – acele tipuri de grăsimi utilizate pentru a accentua aromele și a prelungi valabilitatea produsului, ar trebui să fie cât mai aproape de 0 în alimentele pe care le consumăm; grăsimile saturate să se încadreze în regimul scăzut/ mediu din diagramă

-caloriile zilnice să se încadreze în limita a 2000 cal pentru femei și 2500 cal pentru bărbați

-modul sănătos de a pierde în greutate este să ne încadrăm sub limitele de calorii de mai sus, zilnic, dar păstrând în farfurie proporția de alimente indicată la primul principiu

Dieta bogată în FRUCTE și LEGUME reduce riscul de CANCER de PLĂMÂN și CANCERE OROFARINGIENE

Fructele și legumele, vegetalele, conțin o varietate de nutrienți care fac mult mai improbabilă dezvoltarea cancerului: carotenoizi, folat, vitamina C, vitamina E, seleniu, flavonoide, fitonutrienți.

Sunt bogate și în fibre care reduc riscul de cancer de colon.

Sunt dovezi științifice clare că efectul suplimentelor alimentare care aduc componente ale plantelor NU are același efect.

Consumând suplimente în locul plantelor nu se reduce riscul de cancer.

Studii statistice largi ( 2008, 2012 – incluzând peste 300.000 de participanți) au demonstrat chiar un efect negativ al multora dintre suplimente, în sensul creșterii mortalității.

Cum reducem riscul de CANCER de COLON, de PANCREAS și de PROSTATĂ ?