Glandele PARATIROIDE și LITIAZA RENALĂ RECIDIVATĂ

Glandele PARATIROIDE – de vină pentru pietre la rinichi

Hiperparatiroidism este situația în care glandele paratiroide – vecine cu glanda tiroidă – produc prea mult hormon paratiroidian.

Consecința cea mai importantă este hipercalcemia – creșterea calciului în sânge. Litiaza renală recidivată este explicabilă astfel.

glanda tiroida și glande paratiroide

Cum ne dăm seama că glandele paratiroide funcționează anormal?

Pot să nu existe semne fizice și să observăm doar creșterea calciului atunci când facem analizele de sânge.

Dacă există simptome de hipercalcemie, acestea pot fi:

oboseala

-depresia

-sete și micțiuni frecvente

constipație

-slăbiciune musculară

durere abdominală

-greață și apetit scăzut

-pierderea capacității de concentrare

Dacă rămâne neobservată și netratată, hipercalcemia poate produce:

-vărsături

amețeală

-deshidratare

-dureri osoase și articulare

-spasm muscular / crampe musculare

-tulburări de ritm cardiac

hipertensiune

Uneori chiar faptul că litiaza renală recidivează la scurt timp după tratament, este un semn ce ne trimite să investigăm glandele paratiroide.

Ce complicații pot să apară dacă nu obsevăm că glandele paratiroide funcționează anormal?

Complicațiile sunt rare deoarece, de obicei, calciul este determinat la analizele de rutină. Și deci poate fi repede observată hipercalcemia.

În caz contrar, pot apărea:

osteoporoza, fracturi

litiaza renală

-ulcer peptic

-pancreatita

Cum stabilește medicul dacă glandele paratiroide funcționează anormal?

Medicul va stabili diagnosticul după:

-nivelul crescut al parathormonului în sânge

-nivelul crescut al calciului în sânge

-testul DEXA care arată pierderea de substanță osoasă

-radiografii, CT, ecografie pentru a depista eventuale depozite de calciu și litiaza renală

De ce glandele paratiroide funcționează anormal?

Cum evităm ca prediabetul să devină DIABET de tip 2 ?

Persoanele cu diabet de tip 2 au un istoric de aproximativ 10 ani de prediabet înainte. Datorită acestei perioade îndelungate de prediabet, există șansa de a evita diabetul dacă se intervine corect. Dacă aducem glicemia la valori normale în perioada de prediabet, scade cu 56% riscul de a face diabet tip 2.

diagrama de control glicemie

Cheia este, deci, aducerea glicemiei la valori normale în perioada de prediabet.

American Diabetes Association recomandă un screening (urmărire a glicemiei) la adulții peste 45 ani sau mai devreme dacă există factori de risc.

Ce teste va indica medicul diabetolog pentru a stabili dacă există diabet tip 2 sau prediabet?

♦ Hemoglobina glicată HbA1c

Acest test indică media valorilor glicemiei în ultimele 2-3 luni

valoarea HbA1c sub 5,7% este considerată normală

valoarea HbA1c între 5,7-6,4% este considerată prediabet

valoarea HbA1c mai mare sau egală cu 6,5%, la două testări diferită, pune diagnosticul de diabet tip 2

Glicemia pe nemâncate

Proba de sânge se recoltează după ce s-a întrerupt alimentația pentru 8 ore (de obicei peste noapte)

glicemia sub 100 mg/dl este considerată normală

glicemia între 100-125 mg/dl este considerată prediabet

glicemia mai mare sau egală cu 126 mg/dl pune diagnosticul de diabet tip 2

Cum evităm transformarea prediabetului în diabet de tip 2?

Scăderea în greutate – reducerea greutății corporale (în cazul în care indicele de masă corporală este peste 25). Pierderea a 5-10 % din greutate poate reduce riscul de diabet tip 2 cu 55 %.

Dacă indicele de masă corporală este peste 30, se poate lua în calcul chirurgia bariatrică pentru a pierde în greutate.

Exerciții fizice pentru 30-60 min/zi, zi de zi, de intensitate moderată, au efect pozitiv

Alimentație echilibrată de tip mediteranean, bazată pe fructe, legume și cereale integrale. Studiile științifice dovedesc clar efectele benefice ale acestui tip de dietă în prevenirea și chiar tratamentul diabetului

Oprirea fumatului – este oricând binevenită, nu doar în prevenirea diabetului

Medicația, atunci când medicul diabetolog indică. METFORMIN este medicamentul care ajută la menținerea glicemiei normale în prediabet. Reduce riscul de diabet tip 2 cu 30%. Efectul este mai redus decăt cel al dietei.

Dieta și exercițiile fizice sunt esențiale. Dacă realizăm consecințele grave ale diabetului, atunci înțelegem că modificarea stilului de alimentație ne prelungește supraviețuirea. Prețul este mic pentru ceea ce obținem plătindu-l.

Sudiul Da Qing publicat în 1997 a fost primul studiu care a demonstrat scăderea mortalității și a riscului de boli de inimă și vase de sânge prin modificarea dietei și introducerea exercițiilor fizice.

Surse: Canadian Journal of Cardiology – Prediabetes Review 2018, Mayo Clinic – Prediabetes 2018, American Diabetes Association – Classification and diagnosis of diabetes 2017

CALCIU și SUPLIMENTE cu CALCIU. Cât și când sunt necesare?

Aportul de calciu este important pentru sănătatea oaselor pe tot parcursul vieții. Dieta trebuie să fie sursa principală de calciu. Pentru perioade scurte, când alimentația este necorespunzătoare, se poate apela la suplimente alimentare cu calciu. Dar, înainte de asta, trebuie să ne asigurăm că știm cât calciu este necesar. Și care sunt avantajele și dezavantajele folosirii suplimentelor.

La ce este necesar calciul?

♦ calciul este necesar pentru a avea oase sănătoase

♦ mușchii, inima și fibrele nervoase îl folosesc, de asemenea, pentru a funcționa normal

♦ unele studii susțin că, împreună cu vitamina D, calciul ar putea avea și alte efecte benefice: protecția împotriva cancerului, diabetului și hipertensiunii.

NU sunt încă dovedite clar aceste efecte; atenție la ce citiți și de unde vă informați; medicul de familie este primul specialist la care putem adresa întrebări când ne hotărâm să luăm suplimente alimentare de orice fel

♦ calciul insuficient în organism poate avea unele consecințe:

Care este necesarul de calciu?

Doza zilnică de Ca este dictată de vârstă și sex

Care este nivelul normal de calciu și vitamina D în sânge?

Surse alimentare de Ca:

  • lactatele: lapte, iaurt, brânzeturi
  • legume și vegetale cu frunze verde-închis: broccoli
  • pește, în special somon, sardine

Pentru a absorbi calciul, organismul are nevoie și de vitamina D.

Valori critice ale calciului în sânge : sub 6 mg/dl și peste 13 mg/dl

Nivelul vitaminei D în sânge (se dozează 25-OH-vitamina D):

  • nivel optim – 30-100 ng/ml
  • toxicitate –  peste 100 ng/ml
  • nivel insuficient – 10-30 ng/ml

Ce riscuri are consumul de suplimente cu calciu?

♦ suplimentele cu Ca:  NU trebuie utilizate decât dacă dieta nu este adecvată și aportul de calciu nu e suficient

♦ aportul de Ca pe care îl aduce dieta zilnică obișnuită este de 500-800 mg/zi

♦ suplimentele cu Ca ar trebui să aducă încă 600 mg/zi, pentru a aduce aportul necesar de 1200 mg/zi

♦ cu excepția celor care au hipoparatiroidie (funcționare deficitară a glandelor paratiroide), restul oamenilor pot consuma Ca 1500 mg/zi fără să se expună la riscuri

♦ cu o decadă în urmă s-a ridicat suspiciunea efectelor negative ale calciului asupra cordului, dar acestea NU s-au confirmat

♦ precauție se recomandă celor care au boli de rinichi și, în special, litiază renală; la aceștia crește riscul de a face pietre la rinichi (litiaza renală) vezi⇒

Atenție! Excesul de Ca NU asigură o protecție în plus pentru oasele noastre

Cine ar trebui să ia în considerare suplimentele  cu calciu?

Aportul zilnic de Ca poate să nu fie suficient în caz de:

  • dietă vegan
  • intoleranță la lactoză sau eliminarea lactatelor din alimentație
  • consum de cantități mari de proteine și sodiu; acestea vor conduce la eliminarea a mai mult Ca
  • osteoporoză
  • tratament îndelungat cu corticosteroizi
  • boli intestinale ( boli inflamatorii intestinale, boala celiacă), în care este afectată absorbția de Ca

Ce tipuri de suplimente cu calciu avem la dispoziție?

Suplimentele cu Ca diferă în funcție de cantitatea de Ca:

  • carbonat de Ca cu 40% calciu elemental
  • citrat de Ca cu 21% calciu elemental
  • gluconat de Ca cu 9% calciu elemental
  • lactatde Ca cu 13% calciu elemental

Atenție la cantități dacă alegeți tablete multiminerale și multivitamine.

Care sunt criteriile în funcție de care alegem suplimentele?

cantitatea de calciu per tabletă numită calciu elemental; acesta este cel pe care organismul ar trebui să-l absoarbă și să-l utilizeze

Exemplu: o tabletă de 1250 mg carbonat de Ca cu 21% Ca elemental, aduce un aport de 500 mg Ca elemental.

celelalte medicamente pe care le luăm

Suplimentele cu Ca pot interacționa cu multe medicamente, inclusiv unele medicamente antihipertensive, hormoni tiroidieni, blocante de Ca, antibiotice, și altele.

Colaborați cu medicul când alegeți suplimentul.

tolerabilitatea

Suplimentele cu Ca pot provoca balonare, constipație, flatulență. Carbonatul de Ca este cel mai constipant.

Trebuie testat care dintre suplimente este mai bine tolerat.

absorbția

Calciul se absoarbe bine dacă este administrat în cantități mici – sub 500 mg – și în timpul meselor.

Citratul de Ca este forma care se absoarbe cel mai bine la cei cu boli inflamatorii intestinale (boala Crohn, colita ulcerativă) și alte afecțiuni cu absorbție intestinală deficitară.

ANALIZE de SÂNGE. Care sunt cele mai importante și interpretarea lor

Expresia ”mi-am făcut toate analizele și erau bune” este, cu adevărat, o greșeală. Nu ne putem face toate analizele de sânge și nici nu este necesar. Putem face, în schimb, analize de sânge inițiale care vor orienta medicul căutarea diagnosticului.

Este preferabil să facem aceste analize de sânge la indicația medicului care are în minte ceea ce caută, în funcție de simptomele pe care le avem. Dacă vrem doar să menținem sănătatea sub control, verificând din când în când, anumite valori, atunci trebuie să înțelegem ce arată aceste analize de sânge.

Atenție însă: următoarele analize de sânge ORIENTEAZĂ către un diagnostic, dar nu-l stabilesc cu certitudine.

analize de sânge interpretate

ANALIZE de SÂNGE – hemoleucograma

Este una din acele analize de sânge care ne orientează cel mai rapid dacă ceva nu este în regulă cu sănătatea.

Medicul se ghidează pentru început asupra problemelor celor mai importante: infecție și anemie.

După rezultate știe dacă este necesar să solicite și alte investigații care să lămurească o cauză a anemiei, a infecției sau a altei dereglări pe care o observă pe această analiză.

Deci hemoleucograma, ca și multe alte analize de sânge, ORIENTEAZĂ un diagnostic, nu-l stabilește cu certitudine.

Care sunt valorile cele mai importante?

1. numărul de leucocite/globule albe  

♦ pentru adult este considerată crescută o valoare de peste 11000/ mm³

-cel mai frecvent înseamnă că există un proces inflamator și infecție; organismul se luptă cu o infecție și ”soldații” lui sunt leucocitele

-alte situații în care crește numărul de leucocite: leucemia, policitemia vera, artrita reumatoidă, anumite medicamente folosite (de exemplu corticosteroizii)

♦ pentru adult este considerată scăzută o valoare sub 4000/ mm³

Cauza scăderii este un proces care afectează producția de leucocite la nivelul măduvei osoase. Exemplele cele mai importante:

-infecții virale

cancer

-boli autoimune: lupus, poliartrita reumatoidă, ș.a.

-chimioterapie

Cauzele creșterii sau scăderii leucocitelor vor fi investigate cu alte tipuri de analize.

2. numărul de eritrocite/ hematii sau globule roșii

valori normale = 4,5-5,9 mil/mm³ la bărbat și 4,1-5,1 mil/ mm³ la femeie

3. hemoglobina Hb

la bărbați: 13,5-17,5 gr/dl 

la femei:  12-15,5 gr/dl

Aceste două valori se referă la eritrocite/hematii și la cantitatea de hemoglobină – proteina care transportă oxigenul la celule

Hb scăzută și Număr de eritrocite scăzut înseamnă anemie.

Cauzele anemiei pot fi

-lipsa de fier

-lipsa de vitamina B12

-lipsa de folat

-sângerare

-cancer

-boli renale

-boli hepatice

hipotiroidism

Cauzele anemiei vor trebui investigate cu alte analize.

Hb crescută și Număr de eritrocite crescut pot însemna:

-policitemie vera (o afecțiune în care măduva osoasă produce prea multe eritrocite/hematii)

-boli pulmonare

-deshidratare

-traiul la mari altitudini

-fumat

-arsuri

-exerciții fizice intense

Cauzele creșterii numărului de hematii/eritrocite vor necesita alte investigații pe care medicul le consideră necesare.

Ce analize ne arată funcția rinichilor și a ficatului?

PANCREAS. Cum reglează organismul GLICEMIA ?

Glanda voluminoasă numită pancreas este situată sub stomac și participă la digestia alimentelor prin enzimele pe care le secretă. Al doilea rol important este acela de glandă endocrină, deoarece produce 2 hormoni importanți: insulina și glucagonul. Cu ajutorul lor organismul reglează glicemia: insulina scade glicemia, iar glucagonul o crește.

photo: adaptată după webmd

Cele două roluri distincte, secreția de enzime și secreția de hormoni, justifică de ce este considerată glanda pancreas, atât glandă exocrină, cât și glandă endocrină.

Glandele exocrine sunt acele glande a căror secreție (ceea ce produc) nu se eliberează direct în sânge. Așa se întâmplă cu enzimele produse de rolul de pancreas exocrin. Nu sunt eliberate direct în sânge, ci în tubul digestiv. Prin intermediul unui canal (ductul pancreatic) ajung în intestin unde participă la digestia alimentelor ce au coborât din stomac.

Glandele endocrine sunt cele a căror secreție se eliberează direct în sânge. Rolul de pancreas endocrin este denumirea pe care o dăm celulelor pancreatice grupate ca niște insule (insulele Langerhans) și care produc cei 2 hormoni: insulina și glucagonul. Aceștia sunt eliberați direct în sânge și sunt principalii reglatori ai nivelului de glucoză din sânge (glicemia).

De ce îi trebuie organismului uman glucoza?

♦ glucoza este sursa de energie pentru majoritatea celulelor

♦ glucoza provine din carbohidrații aduși de dietă sau din transformarea aminoacizilor (componentele proteinelor) în glucoză

♦ carbohidrații din alimente sunt digerați până la nivel de molecule de glucoză în intestinul subțire

♦ de aici moleculele de glucoză trec în sânge și sunt livrate celulelor (sângele este vehiculul de transport al nutrienților, oxigenului și a multor altor compuși)

Dar ce se întâmplă dacă organismul nu are nevoie de toată cantitatea de glucoză pe care i-o livrăm?

♦ ficatul și mușchii rezolvă problema: depozitează glucoza care nu e necesară; doar că nu o depozitează ca atare, ci sub formă de glicogen

♦ reacția de transformare a glucozei în glicogen se numește glicogenogeneză (adică generarea de glicogen)

Ce se întâmplă când organismul vrea să apeleze la rezervele de glucoză?

♦ glicogenul depozitat se retransformă în glucoza pe care celulele știu să o folosească; reacția se numește glicogenoliză

♦ ficatul care depozitează glucoza va elibera combustibil din depozite în sânge; sângele o va duce unde este nevoie

Cum face organismul să păstreze constant în sânge nivelul de glucoză din sânge?

♦ cantitatea de glucoză în sânge se menține în jurul valorii de 90 mg/100 ml sau 90 mg/dl

♦ limitele de variație sunt 70-105 mg/dl (verificăm pe buletinul de analize care este intervalul normal al laboratorului care o dozează; acesta poate fi puțin diferit în funcție de metoda de dozare pe care o folosește laboratorul)

♦ organismul menține constant acest nivel cu ajutorul pancreasului în special

♦ cei doi hormoni produși de acesta sunt: insulina și glucagonul; insulina scade glicemia, iar glucagonul o crește

♦ și alți hormoni participă la menținerea constantă a glucozei din sânge, dar nici unul nu are un efect așa de pronunțat ca și hormonii pancreatici

Cum reglează insulina și glucagonul nivelul glicemiei?

♦ dacă o persoană mănâncă o dietă cu carbohidrați, crește nivelul glucozei în sânge

♦ pancreasul ”vede” modificarea și secretă insulina

♦ insulina este singurul hormon din organism care are ca scop diminuarea glicemiei

cum? – insulina stimulează pătrunderea glucozei în celule și folosirea ei ca și ”combustibil”; la nivelul ficatului crește depozitarea glucozei ca glicogen și păstrată ca rezervă pentru alte situații

♦ insulina acționează până când glicemia scade la 80- 85 mg/dl; apoi, secreția de insulină începe să scadă

♦ când glucoza în sânge scade către 50 mg/dl, pancreasul secretă glucagon

♦ glucagonul are efect invers: stimulează eliberarea glucozei din depozitele din ficat, cu scopul de a o readuce către 80- 85 mg/dl în sânge

Care sunt cele mai frecvente boli de pancreas?

Diabetul de tip 1: sistemul imunitar atacă și distruge celulele pancreasului producătoare de insulină. Este necesară administrarea de insulină injectabilă pe tot parcursul vieții pentru a menține nivelul normal al glicemiei.

Diabetul de tip 2: pancreasul își pierde capacitatea de a produce și elibera insulina. Apare și rezistența la insulină – celulele corpului nu mai răspund corespunzător la insulină  care și așa, este în cantitate mică. Glicemia crește.

Pancreatita: în pancreas se produce un proces inflamator și este afectat chiar de enzimele pe care el însuși le secretă; cel mai frecvent consumul de alcool sau pietrele/litiaza vezicii biliare sunt cauzele. Pancreatita este o afecțiune severă( vezi⇒

Cancerul de pancreas: de obicei nu dă simptome decât când tumoarea este deja foarte mare.

Surse:

Radu Cârmaciu – note de curs – UMF Carol Davila – 1996