INJECȚIA INTRAARTICULARĂ în ȘOLD – corticosteroizi pentru durere

INJECȚIA INTRAARTICULARĂ în ȘOLD- corticosteroizi pentru durere

Injecția intraarticulară de corticosteroizi este o metodă de tratament pentru articulații dureroase și inflamate.

 Utilizarea metodei a început încă din 1951 si este larg folosită astăzi.

Inflamația este reacția de răspuns a organismului la orice agresiune. Celulele lezate stimulează sistemul imunitar să producă leucocite și alte tipuri de celule.

Se declanșează o cascadă de reacții ce are ca și consecințe: DURERE – EDEM – ROȘEAȚA TEGUMENTELOR – ÎNCĂLZIREA ZONEI DUREROASE

Dacă o persoană are o durere de șold a cărei cauză nu este cunoscută, injecția de corticosteroizi va putea lămuri cauza:

-dacă durerea trece după injectare, înseamnă că șoldul este cauza durerii

-dacă durerea nu trece, atunci nu șoldul este cauza; ar trebui căutat în altă parte

Deși nu este o metodă care tratează cauza definitiv, oferă 2 avantaje:

permite amânarea sau evitarea intervenției chirurgicale, pentru că durerea cedează pentru o durată lungă de timp

calmează durerea celor la care nu există o rezolvare chirurgicală sau la care operația are riscuri mult prea mari

INJECȚIA INTRAARTICULARĂ în ȘOLD – când poate fi încercată?

Corticosteroizii sunt medicamente antiinflamatoare puternice.

Durerea de șold este provocată de inflamație. Cauzele cele mai frecvente ale inflamației șoldului pot fi:

osteoartrita

bursita

traumatisme, accidente

alte afecțiuni: artrita reumatoidă, artrita din psoriazis, artrita septică ( ce apare în septicemii), cancere osoase sau metastaze, sciatica, afecțiuni ginecologice, osteoporoza, guta

Osteoartrita – este o boală degenerativă ( se agravează în timp) care afectează persoanele peste 50 ani în proporție de peste 30%.

Boala poate afecta orice articulație, dar mai ales articulațiile care susțin greutatea corpului cel mai mult. Articulația șoldului este una dintre ele.

Cartilajul articulației se distruge și oasele articulației se freacă unul de altul. Inflamația cronică este un fenomen însoțitor.

Apare durere, rigiditate, dificultăți tot mai mari la mișcare. Activitățile de zi cu zi sunt tot mai greu de efectuat.

Bursita – are inflamația la originea durerii. Bursele sunt ”săculeții” umpluți cu lichid care sunt prezenți în jurul articulații.

Rolul lor este de a proteja oasele, tendoanele și mușchii din jurul articulațiilor. Inflamația apare la nivelul acestor burse.

Semnele că este vorba despre bursită: durere mai mare când apăsăm pe șold sau când facem mișcare, rigiditatea articulației, edem și roșeață.

Medicul trebuie consultat urgent dacă: durerea apare brusc și este imposibilă mișcarea articulației sau dacă este febră.

Bursita apare mai frecvent dacă există mișcări repetitive ale aceleiași articulații sau pe fondul unei alte afecțiuni: diabet, guta, artrita reumatoida.

Cum se efectuează injecția intraarticulară în șold, cine o efectuează, ce precauții să luăm?

INFECȚIA URINARĂ RECIDIVATĂ. Cum o prevenim?

Infecția urinară repetată – o problemă greu de rezolvat

Infecția urinară recidivată este definită prin 2 sau mai multe episoade de infecție urinară în 6 luni sau 3 episoade într-un an. Semnele cele mai frecvente sunt: urgența de a urina, durere pelvină, senzație de usturime și durere la urinat.

85% din cazuri sunt cauzate de E.coli – o bacterie ce colonizează tractul gastrointestinal și contaminează apoi tractul urinar.

Femeile care au simptomele tipice sunt tratate fără urocultură , pentru că de obicei se cunoaște germenul.

Urocultura se efectuează la: gravide, la bărbați, la femeile la care apare recidiva rapid după încheierea tratamentului antibiotic sau dacă este o suspiciune de pielonefrită sau prostatită.

aparat urinar

ETAPA 1 – verifică simptomele

ETAPA 2 – Gândește-te dacă te afli într-una din situațiile care au risc crescut de infecție urinară:

-sarcină

litiază renală/ pietre la rinichi care ar putea bloca eliminarea urinei

-situații care împiedică golirea completă a vezicii urinare: constipația cronică, adenomul de prostată

-purtatrea permanentă a unei sonde urinare

-sistem imunitar mai puțin competent: diabet tip 2, chimioterapie, imunosupresie, infecție HIV

ETAPA 3 – apelează la medicul de familie

Deoarece sunt persoane care fac frecvent infecție urinară, există tendința ca la episoadele de recidivă, să nu mai apeleze la medic.

Autoadministrarea antibioticului care știi că data trecută ți-a făcut bine, este o practică frecventă.

Este posibilă și recomandată la femeile cu infecție urinare frecvente care cunosc deja bacteria. 85% din cazuri este E.coli. Nu se mai folosesc Cefalosporine și Fluorquinolone ( ciprofloxacin, norfloxacin). Se consideră depășit și riscant acest tratament.

Argumente solide pentru a nu practica autotratamentul sunt mai ales dacă:

-ești bărbat cu simptome de infecție urinară

-ești gravidă cu simptome de infecție urinară

copilul tău are simptome

-un vârstnic pe care îl îngrijești are simptome

-nu ai mai avut niciodată infecție urinară

-ai sânge în urină

-simptomele nu cedează după câteva zile de tratament sau revin după ce tratamentul s-a încheiat

-există febră și frison, diaree, stare de rău; în acest caz poate fi vorba de o infecție a rinichilor și este o URGENȚĂ

ETAPA a-4-a: Ce măsuri poți aplica singur?

Dacă infecția este acută, ți-ai dat seama pentru că ai mai avut sau te-a lămurit medicul:

hidratare abundentă

paracetamol

sticle cu apă caldă pe abdomen sau la spate

Este de evitat folosirea antiinflamatoarelor nesteroidiene (ibuprofen etc) dacă nu sunt indicate de un medic, deoarece pot avea efecte secundare renale

Ce poți să faci pentru prevenirea recidivei infecției urinare?

DA:

-igiena corectă a zonei perineale ( ștergerea zonei din față către spate)

-golirea completă a vezicii urinare ( constipația trebuie combătută, dimensiunile adenomului de prostată pot fi reduse medicamentos/ chirurgical, etc)

-hidratare permanentă în cantități adecvate ( o cantitate de urină de 1500-2000 ml/zi de urină limpede, galben-pai, este un semn că ne-am hidratat corect)

-dușuri în loc de băi calde

-lenjerie intimă mai largă și fabricată din bumbac

-micțiune obligatorie cât mai curând după un contact sexual

-schimbarea cât mai frecventă a scutecelor copilului

NU:

-nu utilizați sare de baie parfumată, săpunuri și pudră de talc pentru zona perineală

-nu vă abțineți de la a urina timp îndelungat

-nu purtați lenjerie intimă strâmtă și de nylon / alte fibre sintetice

-evitați pantalonii strâmți

-nu folosiți prezervative / diafragme cu spermicide ca metodă contraceptivă

Ce poate face medicul pentru tratament și prevenire în infecția urinară recidivată?

ANALIZE de SÂNGE. Care sunt cele mai importante și interpretarea lor

Expresia ”mi-am făcut toate analizele și erau bune” este, cu adevărat, o greșeală. Nu ne putem face toate analizele de sânge și nici nu este necesar. Putem face, în schimb, analize de sânge inițiale care vor orienta medicul căutarea diagnosticului.

Este preferabil să facem aceste analize de sânge la indicația medicului care are în minte ceea ce caută, în funcție de simptomele pe care le avem. Dacă vrem doar să menținem sănătatea sub control, verificând din când în când, anumite valori, atunci trebuie să înțelegem ce arată aceste analize de sânge.

Atenție însă: următoarele analize de sânge ORIENTEAZĂ către un diagnostic, dar nu-l stabilesc cu certitudine.

analize de sânge interpretate

ANALIZE de SÂNGE – hemoleucograma

Este una din acele analize de sânge care ne orientează cel mai rapid dacă ceva nu este în regulă cu sănătatea.

Medicul se ghidează pentru început asupra problemelor celor mai importante: infecție și anemie.

După rezultate știe dacă este necesar să solicite și alte investigații care să lămurească o cauză a anemiei, a infecției sau a altei dereglări pe care o observă pe această analiză.

Deci hemoleucograma, ca și multe alte analize de sânge, ORIENTEAZĂ un diagnostic, nu-l stabilește cu certitudine.

Care sunt valorile cele mai importante?

1. numărul de leucocite/globule albe  

♦ pentru adult este considerată crescută o valoare de peste 11000/ mm³

-cel mai frecvent înseamnă că există un proces inflamator și infecție; organismul se luptă cu o infecție și ”soldații” lui sunt leucocitele

-alte situații în care crește numărul de leucocite: leucemia, policitemia vera, artrita reumatoidă, anumite medicamente folosite (de exemplu corticosteroizii)

♦ pentru adult este considerată scăzută o valoare sub 4000/ mm³

Cauza scăderii este un proces care afectează producția de leucocite la nivelul măduvei osoase. Exemplele cele mai importante:

-infecții virale

cancer

-boli autoimune: lupus, poliartrita reumatoidă, ș.a.

-chimioterapie

Cauzele creșterii sau scăderii leucocitelor vor fi investigate cu alte tipuri de analize.

2. numărul de eritrocite/ hematii sau globule roșii

valori normale = 4,5-5,9 mil/mm³ la bărbat și 4,1-5,1 mil/ mm³ la femeie

3. hemoglobina Hb

la bărbați: 13,5-17,5 gr/dl 

la femei:  12-15,5 gr/dl

Aceste două valori se referă la eritrocite/hematii și la cantitatea de hemoglobină – proteina care transportă oxigenul la celule

Hb scăzută și Număr de eritrocite scăzut înseamnă anemie.

Cauzele anemiei pot fi

-lipsa de fier

-lipsa de vitamina B12

-lipsa de folat

-sângerare

-cancer

-boli renale

-boli hepatice

hipotiroidism

Cauzele anemiei vor trebui investigate cu alte analize.

Hb crescută și Număr de eritrocite crescut pot însemna:

-policitemie vera (o afecțiune în care măduva osoasă produce prea multe eritrocite/hematii)

-boli pulmonare

-deshidratare

-traiul la mari altitudini

-fumat

-arsuri

-exerciții fizice intense

Cauzele creșterii numărului de hematii/eritrocite vor necesita alte investigații pe care medicul le consideră necesare.

Ce analize ne arată funcția rinichilor și a ficatului?

Cum prevenim și cum tratăm ATACUL de GUTĂ?

Atacul de gută este o durere puternică, apărută pe neașteptate, cel mai frecvent la degetul mare de la picior. Dar poate să debuteze și la alte articulații: genunchi, gleznă, cot, degetele de la mâini. Afectează mai frecvent bărbații între 30-50 ani sau femeile după instalarea menopauzei.

Excesul de acid uric ce se depune în articulații și tendoane cauzează inflamație și durere. Atacul de gută durează, de obicei, 3-10 zile. Tratamentul specific reduce și durerea în atacul de gută, dar reduce și frecvența atacurilor.

guta

Ce medicamente tratează atacul de gută și previn reapariția sa ?

Antiinflamatoare nesteroidiene – aspirina, ibuprofen, naproxen, indometacin, celecoxib – sunt câteva dintre medicamentele din această categorie. Atenție la beneficii și riscuri ⇒

Administrarea acestor medicamente în primele 24 de ore de cănd debutează atacul de gută, scurtează durata atacului.

Colchicina – reduce eficient durerea din atacul de gută deoarece reduce inflamația. Dar uneori folosirea ei este limitată de efectele secundare: greața, voma, diareea. Acestea apar mai ales când se folosesc doze mari.

Corticosteroizii – de exemplu, Prednison – reduc puternic inflamația și durerea. Se folosesc mai ales la cei care nu pot lua Antiinflamatoare nesteroidiene sau Colchicină. Atenție la glicemie și la tensiunea arterială ⇒

Cum putem preveni complicațiile gutei?

Complicațiile gutei se datorează nivelului crescut de acid uric. De aceea, medicamentele care reduc nivelul de acid uric, pot preveni complicatiile.

Medicamente care blochează producția de acid uric: se numesc inhibitori de xantin oxidază și cel mai utilizat este Allopurinol.

Efectele lui secundare sunt rash cutanat și scăderea numărului de celule sanguine.

Medicamente care îmbunătățesc eliminarea acidului uric – uricozurice – ajută rinichiul să elimine acidul uric. Din această categorie fac parte: probenecid și lesinurad.

Dezavantajul este că în urină continuă să fie foarte crescut acidul uric și se menține riscul de calculi sau pietre în vezica urinară.

Ce modificări ale stilului de viață ajută pentru A PREVENI atacul de gută?

Hidratarea corespunzătoare, care să asigure o diureză de 2 litri/ zi. De preferat apa și băuturile nealcoolice. De evitat băuturile alcoolice sau cele îndulcite cu fructoză.

Reducerea consumului de carne roșie (vită, porc), organe de animal, fructe de mare.

Aportul necesar de proteine poate veni din produse lactate: brânză, iaurt, lapte sau din surse vegetale. (vezi⇒)

Menținerea unei greutăți corespunzătoare înălțimii, păstrând constant o dietă echilibrată și un program de exerciții fizice.

Unele alimente au fost studiate pentru potențialul lor de a scădea acidul uric:

Cafeaua – decofeinizată sau nu – reduce nivelul de acid uric. Nu se știe prin ce mecanism și cum se explică acest efect.

Vitamina C. Suplimentele cu Vitamina C reduc nivelul de acid uric, dar nu s-a demonstrat că ar reduce frecvența și severitatea atacurilor de gută. Nu uitați că aportul de vitamina C din surse naturale este optim.

Cireșele – reduc nivelul de acid uric și reduc și numărul de atacuri de gută. Mâncând multe cireșe și consumând suc de cireșe putem crește efectul tratamentului medicamentos.



DUREREA de ȘOLD. De ce apare și ce putem face?

Durerea de şold este un simptom foarte frecvent și poate avea cauze multiple. Localizarea exactă a durerii poate sugera cauza. Problemele articulației  dau senzația de durere ”în interiorul șoldului” sau în zona inghinală.

Durerea de șold care se extinde pe coapsă sau la nivelul fesei este cauzată de probleme ale mușchilor, ligamentelor, tendoanelor și ale altor țesuturi moi din jurul articulației.

 Durerea de șold mai poate fi provocată și de afecțiuni în alte arii ale corpului, cum este coloana lombară. În acest caz se numește durere reflectată.

 

Ce este durerea de şold ?

Acest tip de durere este frecvent şi localizarea cât mai exactă poate da indicii despre cauze.

Articulaţia şoldului se formează între femur (osul coapsei) şi acetabul (parte a oaselor micului bazin). Aceste structuri sunt acoperite cu un material de protecţie numit cartilaj articular sau hialin, bogat într-o proteină numită colagen.

În plus, structuri asemănătoare unor “perniţe”( numite burse) şi conţinând lichid sinovial înconjoară articulaţia prevenind efectul şocurilor.

La tot acest aparat se adaugă ligamentele dar şi musculatura înconjurătoare care vor asigura stabilitatea şi vor înlesni diversele tipuri de mişcări ale acestei articulaţii.

Integritatea articulaţiei şoldului ne este indispensabilş pentru mers, şezut, poziţia bipedă, sărituri, răsuciri precum şi pentru alte tipuri de mişcări.

Este important să observăm dacă durerea apare:

în interiorul articulaţiei şoldului şi în zona inghinală (poate sugera o problemă articulară)

în jurul articulaţiei, pe coapsă sau la nivelul feselor (poate sugera probleme cu mușchii, ligamentele şi tendoanele sau chiar o afectare a coloanei lombare cu compresie pe nervii responsabili de inervaţia zonei)

Care sunt cauzele durerii de sold ?

Durerea de şold la seniori:

Degenerarea ţesuturilor care participă la formarea articulaţiei creşte pe masură ce ne apropiem de vârsta de 85 ani.

La aceasta se adaugă viaţa mult mai sedentară, lipsa de antrenament a musculaturii care susţine articulatia şi afectarea structurii osului. Apariţia durerii va genera cercul vicios prin care ne limităm şi mai mult activitatea fizică.

Osteoporoza (diminuarea densităţii osului) specifică avansării în vârstă, mai ales la femei, expune la riscul de cădere şi traumatisme ce vor limita din nou mişcările.

Osteoartrita va afecta şi articulaţia şoldului odată cu vârsta. Această afecţiune apare la 1 din 10 oameni în ţările dezvoltate.

Este o afecţiune autoimună: componente ale propriului sistem imunitar atacă ţesuturile articulare ca şi cum ar fi corpuri străine. Aceasta conduce la inflamație şi, implicit, la durere.

Atenție! Menținerea unei greutăți corporale corespunzătoare înălțimii este esențială pentru a nu suprasolicita articulațiile.Obezitatea face dificil și tratamentul, chiar dacă nu este cauza directă a bolii.

Durerea de şold la copii:

Accidentele însoţite de traumatisme ale componentelor articulare pot fi sursa durerii.

Sindroamele genetice (sindromul Down) pot fi însoţite de instabilitate a articulaţiei şoldului.

Anomalii ale structurilor articulare care nu sunt neapărat sursa de durere dar, necorectate la timp, pot genera durere mai târziu, la adultul tanar.

Durerea de şold la adolescent şi adultul tânăr:

-întinderi ale musculaturii, tendoanelor şi ligamentelor

-utilizare excesivă a articulaţiilor

-accidente în timpul practicării sporturilor

-încălțăminte inadecvată(mersul pe tocuri)

Durerea de şold după alergare – cauze:

Bursita este cea mai frecventă cauză de durere în această situaţie. Inflamația burselor nu mai permite atenuarea fricţiunilor din articulaţie ceea ce va genera ulterior durere.

Durerea de şold după intervenţia chirurgicală de protezare – cauze:

Artroplastia şoldului constă în montarea unei proteze ce înlocuieşte componentele osoase principale ale articulaţiei. Durerea apărută la un interval de timp postoperator poate semnifica:

migrarea protezei

respingerea materialului din care este construită

nearticularea corectă a protezei cu restul oaselor

infectarea implantului ca urmare a unui proces septic

Cum se poate trata durerea de șold?

1. Kinetoterapia și recuperarea

-dacă suferi de bursită sau este vorba despre un traumatism, kinetoterapia este prima opțiune; sunt multe centre care se ocupă cu această problemă; un specialist în domeniu știe exact ce exerciții ți se potrivesc.

-dacă ai suferit o intervenție chirurgicală de artroplastie (protezarea șoldului), postoperator activitatea ta este limitată; kinetoterapeutul poate ajuta prin învățarea mișcărilor celor mai potrivite, pe grupe de mușchi

De reținut: exercițiile fizice au un rol crucial atât în prevenția durerii, cât și în managementul ei după ce a apărut!

2. Unitățile TENS (stimularea electrică nervoasă transcutanată)

Procedura implică montarea unor electrozi pe piele, deasupra traiectului nervilor care răspund de durerea de șold. Acționează emițând impulsuri electrice care blochează semnalele dureroase ale nervilor.

Principalul avantaj al terapiei cu TENS: este minim invazivă și, deci, fără efecte secundare importante.

Este recomandată și pacienților vârstnici cu osteoartrită sau osteoporoză la care s-a constatat reducerea consumului de calmante după această terapie.

3. Terapia medicamentoasă

Antiinflamatoarele nesteroidiene sunt cele mai folosite (ibuprofen, diclofenac, etc.). Având în vedere că sunt utilizate pe termen lung, nu trebuie uitate efectele lor secundare: renale, gastrointestinale, etc. Este bine să revedeți prospectul, având în vedere că achiziționarea lor fără rețetă este frecventă.Ținta acestor medicamente este reducerea inflamației și a durerii.

Opioidele (morfină, oxicodonă) sunt medicamente la care medicul va apela când celelalte metode de reducere a durerii au dat greș. Creează dependență, care este cel mai de temut efect secundar.

Vezi și: Antiinflamatoare nesteroidiene pentru durere. Beneficii și riscuri

4. Blocurile de nervi

Sunt metode de a inhiba transmiterea semnalelor dureroase la nivelul nervilor ce răspund de articulația șoldului. Se pot practica și în scopul stabilirii diagnosticului când acesta este neclar.

Implică administrarea de anestezice locale( xilină, bupivacaină,ropivacaină) în combinație cu corticosteroizi pentru a reduce procesul inflamator. Sunt practicate de medici anesteziști special antrenați pentru această procedură.

Din cauza efectelor secundare ale steroizilor, aceste injectări se practică de un număr limitat de ori pe an.

Vezi și: Corticosteroizii ca tratament pentru durere. Beneficii și riscuri

5. Ablația cu radiofrecvență

Este o procedură foarte eficientă de întrerupere a transmiterii semnalului dureros printr-un nerv și folosește energie termoelectrică. Procedura este sigură și eficientă iar efectul ei ține câteva luni. La noi în țară se practică la clinica PROVITA din București.

6. Artroscopia

Articulația șoldului poate fi vizualizată chirurgical prin această procedură și, uneori, se pot face corecții. Unele studii afirmă ameliorarea semnificativă a funcționalității articulației după această procedură.

7. Artroplastia sau protezarea articulației șoldului

Reprezintă rezolvarea chirurgicală a afecțiunii. Este practicată astăzi în multe clinici de ortopedie. Medicul specialist ortoped va stabili momentul optim și tipul de proteză care vi se potrivește.

8. Alte terapii

Injectarea de glucozamină este indicată dacă diagnosticul este de artrită. Glucozamina este o moleculă sintetică similară celei care intră în compoziția cartilajului. Administrarea ei nu influențează progresia bolii (deci aceasta își urmează cursul). Eficiența ei este discutabilă.

Citește și

Cum apare durerea de genunchi? Cauze şi tratament

Durerea de umăr. Cauze. Diagnostic. Tratament

Tendinita ahileană. Cauze. Diagnostic. Tratament

Cum apare durerea în fasciita plantară?