Anunțuri publicitare
nov. 11, 2018 Servus Expert Alegerea profesiei, Copii și Adolescenți, Educație Niciun comentariu

Testele IQ. Putem influența performanța creierului prin educație?

Testele IQ sau testele de inteligență au fost create acum mai mult de 100 de ani și sunt încă utilizate. Pot ajuta părinții și profesorii să identifice copiii supradotați, dar mai ales pe cei cu IQ mai scăzut care ar avea nevoie de un suport special în procesul de învățare. Pentru adolescenți și adulți utilitatea testelor IQ s-ar regăsi în identificarea aptitudinilor pentru o anumită carieră. Dar sunt testele IQ cu adevărat concludente în ceea ce privește inteligența? Poate fi influențată performanța creierului de modul în care suntem educați, de mediul în care trăim? Sau este un dat genetic și atât?

Ce este inteligența?

Nici unul dintre conceptele cu care operează psihologia nu este mai incitant: toți vrem să facem alegeri inteligente, să avem replici inteligente, să conversăm inteligent.

Dar termenul ”inteligență” s-a dovedit pe parcursul timpului destul de greu de definit. La un simpozion din 1921, editorii de la Journal of Educational Psychology au pus această întrebare teoreticienilor din domeniu, la vremea aceea. Răspunsurile au fost atât de diverse, încât absența unui acord de păreri în această privință a rămas celebru. Rezultatul a dus la o concluzie care seamănă a glumă: ”Inteligența este ceea ce testele de inteligență testează”. Testul a fost repetat și ulterior, în 1986, fără să ducă la o concluzie clară.

Dar de ce este inteligența greu de definit?

Inteligența( intelligere lat.) este o calitate a întregii activități mintale, adică este un sistem complex de operații care ne permite să luăm decizia când trebuie să rezolvăm o problemă.

Între operațiile pe care le înglobează se află:

  • generalizarea unui fapt
  • deducția
  • corelarea mai multor date și integrarea într-un tot unitar
  • compararea diferitelor variante ce le avem la dispoziție
  • anticiparea deznodământului într- o situație sau alta

Inteligența este , deci, capacitatea noastră de a rezolva o situație nouă. Situațiile vechi se rezolvă cu ajutorul obișnuințelor și al deprinderilor.

Cum au apărut testele IQ ?

În jurul anului 1900 sute de teste de inteligență s-au dezvoltat în Europa și America, pretinzând că pot măsura abilitățile cognitive ale unei persoane.

Primul test a fost realizat de psihologul francez ALFRED BINET, însărcinat de guvern să identifice elevii care urmau să întâmpine dificultăți în școală. Rezultatul a fost Scala Binet-Simon. Aceasta a devenit baza pentru testele IQ moderne.

Dar, însuși Binet considera că testele IQ nu sunt suficient de concludente pentru că nu iau în calcul creativitatea și inteligența emoțională.

Testele IQ astăzi

Dezbaterea despre ce înseamnă să fii inteligent este mereu în curs.

Unii cercetători susțin că acest concept de ”inteligență” este specific fiecărei culturi. De exemplu, să cunoști plantele vindecătoare este o formă de inteligență în anumite comunități din Africa, dar nu este valabil și în lumea Occidentală.

În susținerea acestei idei, un studiu științific publicat în SAGE Journals de către Ken Richardson- Open University, face câteva afirmații interesante:

  • noțiunea de test IQ este cuplată cu pretenția că diferențele de scor reflectă diferențele între abilitățile cognitive înnăscute
  • testele IQ sunt constituite după un model biometric al inteligenței și iau în calcul 3 factori: capacitatea de a argumenta, viteza și eficiența
  • toți cei 3 factori sunt influențați, însă, de factori sociocognitiv-afectivi precum:
  1. regulile pe care și le însușește cineva în instituțiile în care e încadrat (familie, școală, etc.)
  2. modul de a vorbi și de a folosi și alte instrumente de comunicare
  3. tehnologia care îi este pusă la dispoziție
  4. ideologii, credințe, valori sociale
  • dar testele IQ nu iau în calcul aceste din urmă variabile, aceste instrumente care țin de cultura căreia aparține cel analizat, sau
  • sunt construite pentru o anumită cultură (îndeobște cea a omului alb occidental)

De exemplu, majoritatea testelor cuprind întrebări de tipul: ”Cine a scris Hamlet?”, ”Care este punctul de fierbere al apei?”, ”În ce continent se află Egiptul?”. Răspunsurile sunt reproducerea unor cunoștințe culese de acasă sau de la școală. Informațiile sunt , mai degrabă, vehiculate în familii aparținând clasei medii. Asta înseamnă că acești copii vor înregistra un scor mai mare la testul IQ doar pentru că au un anumit background și nu pentru că au abilități cognitive mai bune. Nu pentru că sunt mai inteligenți.

Care sunt concluziile utile celor implicați în educarea copiilor și a tinerilor?

  • în spatele abilităților cognitive și, deci a scorului IQ, stă un proces cultural care presupune învățare și abilitate de a argumenta
  • acest proces cultural înglobează următorii factori importanți:
  1. clasa socială
  2. grupul etnic
  3. ocupația și nivelul de educație al tatălui
  4. stilul de parenting al mamei (cât e de grijulie, cât de mult vorbește cu copilul, cât de mult îl stimulează, etc.)
  5. interesul ambilor părinți și încurajarea de a învăța
  6. modul în care este tratat copilul la școală de către profesori

Copiii vor învăța să emită comportamentul care este așteptat de la ei. Ei înțeleg ce se așteaptă din atitudinea părinților și a profesorilor.

Dacă un copil este considerat popular, prietenos, isteț, va sfârși prin a se comporta ca atare. Dacă este considerat și tratat ca nepopular, agresiv, prostuț, va sfârși prin a se comporta așa.

Încrederea în sine

Pe de altă parte, încrederea pe care o are în sine, în capacitatea de a rezolva eficient problemele, are un impact considerabil asupra dezvoltării și adaptabilității lui. Îi influențează aspirațiile și capacitatea de a se concentra asupra unui scop, motivația și perseverența, în ciuda obstacolelor.

Copiii și tinerii care își subestimează capacitățile vor performa din ce în ce mai slab.

Cei care au o părere bună despre cum au performat în trecut,  au ”fermentul” care îi va face să obțină performanțe și în viitor, vor fi mai eficienți cognitiv.

Fenomenul începe la vârste foarte mici; chiar copiii preșcolari dezvoltă modelul copilului neajutorat, care se autoînvinuiește, care nu se așteaptă să reușească.

Aceste atribute sunt esențiale pentru succes sau eșec, determină vulnerabilitatea la stres și probabilitatea de anxietate și depresie în viitor. Răspunsul la stres va influența indirect scorul IQ, independent de abilitățile cognitive ale copilului. Copilul emotiv va performa automat mai slab, chiar dacă nu este mai puțin inteligent decât unul sigur pe el.

  • importanța modelului

Părinții sunt primul și cel mai la îndemână model. Dacă aceștia au achiziționat, în evoluția lor, convingerea că sunt eficienți în rezolvarea oricăror probleme, aceste achiziții vor fi ”moștenite” social de către copii.

Comportamentele se transmit transgenerații

Părinții care au avut puține așteptări de la ei înșiși, vor avea și de la copiii lor puține. Vor afecta astfel reactivitatea copiilor, vor crește anxietatea acestora în situații de stres și astfel vor influența indirect scorul la testele IQ.

Vezi și ⇒ Traumatisme emoţionale în copilărie. Consecinţe.

Meritul studiului lui Richardson stă și în faptul că rezumă concluziile mai multor cercetări de până la el.

Își argumentează astfel punctul de vedere că testele IQ, neluînd în calcul toți factorii socioafectivi, au o valoare limitată în a prezice inteligența cuiva.

Instrumentele care țin de cultura în care ne formăm sunt adevărate ”ustensile” psihologice.

”Cultura e mai mult decât cogniție umană, iar inteligența este mai mult decât cultură”, spune autorul.

Surse:

Ken Richardson – ” What IQ tests test? – SAGE journals – research article 2002

Ackerman  P.L. – ” Determinants of individual differences in skill acquisition” – Journal of Experimental Psychology 1988

Bandura A. – ”Self-efficacy: The exercise of control” – 1997

Mielu Zlate- ” Fundamentele psihologiei”- Ed. Universitară, 2006

Anunțuri publicitare

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: